tatei…

Când cineva mă întreabă despre haiku devin brusc tăcută sau încep să recit: o poezie japoneză formată din trei versuri 5-7-5 silabe …. ceva ce îmi reduce exuberanţa mea balcanică strict moştenită de la tata, care atunci când intra duminica dimineaţă în târgul de la Chiraftei, saluta pe toată lumea de la un capăt la altul, ca şi cum îi cunoştea de o viaţă, cald şi frumos cu o bucurie molipsitoare. Ulterior internat fiind deseori la spitalul judeţean, făcea acelaşi lucru,  în salon,  scoţând din deznădejde viitorii vecini  de suferinţă.

Este greu să defineşti ceva care acum face parte din tine, ceva ce îţi conturează trăirile, e ca şi cum ai desconspira un secret, haiku-ul parcă, ”mă aspiră” din comunitate, mă face tăcută şi mă duce spre contemplaţie, spre natură, spre linişte, mă interiorizează, cred ca ţine de faptul că în fiecare din noi există o dualitate (nu chiar ca în Dr.Jekyll si Mr. Hyde)  mă opreşte din alergarea zilnică şi îmi aduce doza de serotonină, alături de Uţi pisica mea care este paracetamolul, panadolul meu e.t.c. 

Apropierea de lumea niponă cred că  am făcut-o fiindcă îi admiram acribia, de înţeles ţinând cont de faptul că îs meticuloasă din fire.

Katsushika Hokusai – Marele val de la Kanagawa

Întâi l-am descoperit pe Hokusai, prin simplitatea liniei lui, frumuseţea stampei japoneze şi apoi acest micropoem (o bijuterie, ce poate fi ca o carte sau doar o filă din ea), format din două imagini unite printr-o tăcere, kireji (linia de pauză).

Ca să îl înţeleg o vară întreagă am citit foarte mult acest gen de poezie, copilul meu fiind în vacanţă venea din când în când la mine şi spunea ,,mama este în lumea ei” şi dacă vă întrebaţi în fiecare dimineaţă ce v-ar putea face fericiţi, luaţi în consideraţie lectura unui haiku.

***

adiere  de primăvară –

în curtea şcolii cu vârful îndoit

un avion de hârtie

***

linişte pe iaz –

doar o broască sare

dincolo de nori

***

bătrânul trandafir înflorit din nou –

bunicul probează

pantofii pentru tango

***

radio cu lămpi –

pentru efemeridă

ultimul tango

***

ploaie de toamnă –

nedezlipite pe bancă

doar două frunze

Capotă Daniela Lăcrămioara

Completăm fericirea cu o colecţie de lucrări ale  „Bătrȃnul ȋnnebunit de artă”.

Hokusai, cunoscut și sub numele de Katsushika Hokusai (葛飾 北斎 ȋn japoneză, Katsushika fiind numele de familie), (1760-1849) a fost un pictor ukiyo-e japonez (picturi ale lumii ȋn mișcare, realizate prin litografiere cu ajutorul unor blocuri de lemn gravate).

Sursa foto: Internet

Copyright secured by Digiprove © 2018All Rights Reserved