Motto:

E ușor, oare, să torni imaginaţia veșnic schimbătoare ȋn matricea solidă a realului vizibil.”

(R. Tagore)

    Ion Anghel (st),  Zuzu Caratănase (dr)

Ȋn spaţiul expoziţional al Muzeului de Artă Vizuală Galaţi, a fost un prilej de mare bucurie pentru iubitorii de artă plastică, ȋntȃlnirea cu Ion Anghel, artist romȃn, din    București, dar cu puternice rădăcini ȋn Galaţi.

Colecţia cuprinde picturi și instalaţii, adică pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu termenul acesta cvasiambiguu, sculpturi care pot fuziona cu fragmente de obiecte, picturi, piese ȋn mișcare.

Instalaţiile lui Ion Anghel, au o geneză interesantă, ele pornesc de la obiecte umile, o “arta povera”, de la descoperirea unui univers căruia lumea i-a ȋntors spatele, păstrȃndu-și totuși esenţa: memorie și frumuseţe. Primele obiecte descoperite au fost niște cărţi religioase vechi care erau aruncate ȋntr-o groapă de gunoi lȃngă o mȃnăstire și care au fost recuperate, constituind nucleul unei superbe colecţii. Aceasta conţine și multe piese recoltate din case ţărănești, ȋn special uși.

Ușile au devenit materii prime pentru instalaţiile lui Ion Anghel, care a adăugat căldurii și blȃndeţii lemnului și hȃrtiei, ȋnsemnele artistice proprii rezultȃnd lucrări care se pot ȋnscrie ȋn genul abstract – simbolistic – conceptual.

Alături de instalaţii, sunt prezentate picturile sale, uimitoare exemple de echilibru, spirit și simbol.

Privind lucrările lui Ion Anghel am ȋnţeles că e un prieten al materiei, pe care poate cu o ușurinţă fenomenală să o combine cu spiritul.

Părinţii – ȋncrezători m-au zămislit

Pentrul riscantul și frumosul joc

Al vieţii. Pentru aer, apă, foc,

Pămȃnt.”

(J.L. Borges, Remușcarea)

Creaţia complexă a lui Ion Anghel este un joc, un purgatoriu unde face să se ȋntȃlnească materia cu spiritul, cu sufletul care o ȋnsufleţește dar ȋn același timp există și o dispută ȋntre ele, artistul reușind să le ȋmpace, ca le căsătorească, să fructifice roadele estetice și ideatice ale ambelor stări esenţiale.

Lucrările mi-au adus o senzaţie de bine, sunt departe de arta actuală atȃt de angoasantă, psihotică, conducȃnd ȋn permanenţă și la reveria legată de amintire, după cum și artistul mărturisea, că aceste obiecte au valoare și prin memoria ȋncrustată ȋn ele. Precum spunea și Wordsworth, că “poezia se naște din emoţiile rememorate ȋn liniște.”

Apelȃnd la memorie și simbol, arta lui Ion Anghel face trimiteri permenente la memorie, amintire dar ȋn primul rȃnd se ȋntrepătrunde cu mitul, cu elementul primodial, elementul de esenţializare.

O să ȋnchei cu un fragment din mitologia indiană, Bărbatul cosmic Purusha: germinaţia universului:

Din sufletul preaȋnalt el scoase la iveală Cugetarea, cea care este și nu este, iar mai ȋnainte de aceasta, Sinele, cel care e a toate Stăpȃn și diriguiește totul. Iar ȋnainte de Cugetare și de Sine, el smulse Intelectul și tot ceea ce conţine una din cele trei ȋnsușiri, precum și cele cinci organe ale acţiunii și particulele celor cinci elemente.Unind ȋntre ele particulele, de nepătruns pentru raţiune, ale acestor șase principii, ce sunt ȋnzestrate cu energie uriașă, el făcu toate fiinţele….”

(Manusamhita, I,5-32)

Text și galerie foto: Cornel Gingărașu

Copyright secured by Digiprove © 2018All Rights Reserved