A început  vacanța. De pe internet, cetățenii rezistenți și responsabili sar direct în avion, mașină, autocar și se împrăștie în cele patru zări, să-și consume concediul până la ultimul leu. Până la ultima centimă. Aici, sau aiurea. Și bine fac. Când te bate vântul altor meleaguri parcă și subteranele gândului primesc lumina unui pumn de licurici.
Niciodată n-am știut să fac bagaje. Am pus mereu în valiză prea mult sau prea puțin, nehotărâtă între necesar și insuficient, descoperind ce mult îmi lipsește, la plecare, întreaga casă. Sau, dimpotrivă, cât de puțin importante sunt lucrurile când ajungi în alt loc. Schimbi peisajul, schimbi viața, te prelingi din tine  în altcineva. Ești omul din vacanță, o specie unică, inconștientă, iresponsabilă și năucă. 
Mă voi da de trei ori peste cap și mă voi trezi, mâine dimineață, pe o plaja cu nisipul îmbrățișându-mi gleznele, mângâindu-mi degetele de la picioare, o plajă albă, înconjurată de marea albastră căzută direct din cer.
Iar zeii din Olimp vor defila triumfal pe sub pleoapele mele.