GRAND Galleries

Galleries

[Galleries not found]

Diluate (XIV)

În autobuz. “Oamenii nu-s de-un fel”, zice ea. “Adică?” se dă el interesat. “Adică noi nu ne punem cu ăia de au vilă, dar nici vecinii de la etaj cu noi.”  “Îhî”, face el, nu prea convins. “Păi, noi nu avem vilă.” “Da, da avem grădina din față, că stăm la parter. Și-o să-mi trag și intrare direct din bucătărie, așa să știi.”  “Adică vrei să sparg peretele?” se sperie el. “Doar nu crezi că-l sparg eu! Mâine începem”, încheie ea discuția. El tace filozofic. Acum știe sigur că oamenii nu sunt de-un fel…   
“Ne trecem ca fructele, ca florile…” Am un prieten obsedat de trecerea anilor. Îi contabilizează de vreo două decenii. Uitându-se mereu peste umăr după cei care au trecut.  Și ei chiar trec. Ofilindu-ne și pe noi, implacabil. Dacă fructe am fi, sau dacă flori… Am da gust și-am răspândi culoare fără să mai numărăm anotimpuri. Oare ne-ar fi mai ușor?
Toate bisericile își lipesc fruntea de cer așteptând ca Dumnezeu să le încoroneze cu un curcubeu. Întru colorarea păcatelor.

© Katia Nanu

          Cornel Gingărașu – Time Master

 

 

Posted by on iunie 7, 2018. Filed under HOME,IN CAUTAREA CHEFULUI PIERDUT. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry