eu sunt un fel de fiinţă nemişcată (oprită să circule

să se hrănescă în jur)

care se înghite pe sine şi mai trăieşte puţin

ieşi afară! ieşi afară!-

i-am băgat mâna în gâtlej şi

i-am scos un pantof şi-un inel

cu pietre false şi…

hârtii multe hârtii mototolite în pumn

care-o făceau să pară o fiinţă

obeză

cât de mult a crescut şi fotoliul sub

ea

a întrecut camera şi pare un copac cu

arcuri care se lasă la vânt

cine păşeşte pe stradă priveşte uimit o zeitate

uriaşă

păgână – căci mâinile i se întind către cer ca şi

cum ar scrie pe el

şi ochii i se duc către lună

şi oamenii trec spre serviciu cu ziarul

sub braţ

încercând să se abţină să nu apuce o

piatră şi s-arunce în ea

eu sunt într-un coşmar

voi în vis

(nu e timp!).

Diana CORCAN

Foto: Cornel Gingărașu