Jorge Luis BORGES. 1984 ©Ferdinando Scianna/Magnum Photos

Ȋn iunie 1986, trecea ȋn neantul fizic marele om de litere Jorge Luis Borges, un iubitor de biblioteci și labirinturi, inventator de texte apocrife și bibliografii fictive, creatorul unei lumi ȋn care limitele dintre ficţiune și realitate sunt estompate.

Ca omagiu la 32 de ani de la moartea sa, am ales un text scris de un alt geniu al secolului XX, scriitorul și filozoful Michel Foucault, care se referă la delicioasa și ingenioasa imaginaţie zoologică a lui Borges. Acest gȃnduri apar ȋn prefaţa cărţii  “Cuvintele și lucrurile”, apărută la noi ȋn editura Univers (1996)….

Această carte își are originea într-un text de Borges, în rîsul care, la lectura lui, zguduie toate obișnuiţele gîndirii – ale gîndirii noastre: ale aceleia care are vîrsta și geografia noastră – denivelînd toate suprafeţele ordonate și toate planurile care cuminţesc pentru noi forfota fiinţelor, făcînd să se clatine și hărţuind pentru mult timp milenara noastră practică a Aceluiași și a Diferitului.

  Michel FOUCAULT. 1978       ©Martine Franck/Magnum Photos

Acest text citează „o anume enciclopedie chineză” unde stă scris că „animalele se împart în: a) animale apartinînd Împaratului, b) îmbalsamate, c) îmblînzite, d) purcei de lapte, e) sirene, f) animale fabuloase, g) cîini în libertate, h) incluse în prezenta clasificare, i) care se agită ca nebunii, j) nenumărate, k) desenate cu o pensulă foarte fină din păr de camilă, l) et caetera, m) care tocmai au spart ulciorul, n) care de departe par muște”. Ȋn uluiala provocată de această taxi-nomie, ceea ce observăm dintr-un foc, ceea ce, datorită apologu­lui, ne apare ca farmecul exotic al unei alte gîndiri, este tocmai limita gîndirii noastre: imposibilitatea totală de a gîndi așa ceva.

Ce este deci imposibil de gîndit și despre ce imposibilitate este vorba? Fiecăreia dintre aceste rubrici aparte îi putem da un sens precis și un conţinut anume; unele cuprind fiinţe fantastice – animale fabuloase sau sirene; dar tocmai prin faptul că le acordă locuri separate, enciclopedia chineză le limitează puterile de contagiune; ea distinge cu grijă între animalele reale (care se agită ca nebunii sau care tocmai au spart ulciorul) și acelea care nu-și au locul decît în imaginar. Combinaţiile periculoase sînt conjurate, blazoanele și fabulele sunt readuse la locul lor nobil; nu există amfibii de neconceput, nici înaripate cu gheare, nu există dezgustatoare piei solzoase,  nimic din  aceste chipuri polimorfe și demonice, nici o suflare de flăcări. Nici un corp real nu este alterat de monstruozitate, ea nu modifică cu nimic bes-tiarul imaginaţiei; nu se ascunde în adîncurile nici unei stranii puteri. Monstruozitatea n-ar fi prezentă nicăieri în aceasta clasifîcare, dacă nu s-ar strecura în tot spaţiul vid, în tot acel alb interstiţial care separă fiinţele unele de altele. Nu animalele „fabuloase” sunt imposibile, dat fiind ca sunt desemnate ca atare, ci spaţiul strîmt în care acestea sunt puse alături de cîinii în liber­tate sau alături de animalele care de departe seamană cu muștele. Ceea ce transgresează orice imaginaţie, orice gîndire posibilă, este tocmai seria alfabetica (a, b, c, d) care leagă fiecare cate­gorie de toate celelalte. 

     Jorge Luis BORGES. 1984 ©Ferdinando Scianna/Magnum Photos

Nu este vorba aici nici de ciudăţenia unor alăturări insolite. Știm ce este deconcertant în proximitatea extremelor sau pur și simplu în învecinarea neasteptată a unor lucruri fără legatură; puterea de a ului ţine tocmai de enumerarea care așază alături:

„Nu mai sunt pe stomacul gol, zise Eustene. Pe ziua de azi, vor fi în siguranta în saliva mea: Aspics, Amphisbenes, Anerudutes, Abedessimons, Aiartnraz, Ammobates, Apinaos, Alatrabans, Aractes, Asterions, Alcharates, Arges, Araines, Ascalabes, Athelbes, Ascalabotes, Aemoroides…” Dar toti acești viermi și acești șerpi, toate aceste fiinţe de putregai și de gelatină colcăie, asemenea silabelor care le numesc, în saliva lui Eustene: aici își au toate locul lor comun, ca o umbrelă și o mașină de cusut pe o tablă de operaţii; dacă ciudăţenia alăturării lor sare în ochi, fap­tul are loc numai pe fondul acestui și, acestui în, acestui pe, a căror soliditate și evidenţă garantează posibilitatea unei juxta­puneri. Era desigur improbabil ca hemoroizii, păianjenii și amoe-batele să ajungă într-o zi să se amestece printre dinţii lui Eustene, dar la urma urmei, în această gură primitoare și vorace, ele aveau unde se instala pentru a-și afla palatul coexistenţei.

…………………………………………………………………………………

Acest text al lui Borges m-a facut mult timp sa rîd, nu fără o oarecare jenă greu de învins. Probabil pentru ca în dîra lui se năștea bănuiala că există o dezordine mai gravă decît aceea a incongruenţei și a apropierii între ceea ce nu se potrivește; ar fi dezordinea care face să scînteieze fragmentele unui mare număr de ordini posibile în dimensiunea, fără lege sau geometrie, a ete-roclitului; și acest cuvînt trebuie înţeles cît mai aproape de eti­mologia sa: lucrurile sunt aici „așezate”, „puse”, „dispuse” în locuri într-atît de diferite, încît e imposibil să găsești pentru ele un spaţiu de primire, să definești, mai presus de unele sau altele, un loc comun.

…………………………………………………………………………………

Jena care te face să rȃzi la lectura lui Borges este înrudită fără îndoială cu profunda neliniște a acelora al căror limbaj e distrus: aceea de a fi pierdut „ceea ce au în comun” locul și numele. Atopie, afazie. Totuși, textul lui Borges merge în altă direcţie; acestei distorsiuni a clasificării care ne împiedică s-o gîndim, acestui tablou lipsit de un spaţiu coerent, Borges le dă drept patrie mitică o regiune precisă al cărei simplu nume con­stituie pentru Occident o mare rezervă de utopii. China, în închipuirea noastră, nu este oare locul privilegiat al spaţiului? Pentru sistemul nostru imaginar, cultura chineză este cea mai meticuloasă, cea mai ierarhizată, cea mai surdă la evenimentele timpului, cea mai legată de pură desfășurare a întinderii; ne gîndim la ea ca la o civilizaţie de diguri și de baraje sub eterna întindere a cerului; o vedem răspîndită și încremenită pe toată suprafaţa unui continent închis între ziduri. Nici chiar scrierea ei nu reproduce în linii orizontale zborul fugar al vocii; ea înalţă în coloane imaginea imobilă și totuși recognoscibilă a lucrurilor.

…………………………………………………………………………………

Și pentru că este greu să ilustrezi un așa un text am ales un album eclectic de imagini din timpuri diverse, legată de creaturi fantastice, animale plăsmuite ȋn găurile negre ale imaginaţiei umane.

consemnează Cornel Gingărașu

album imagini: Internet

Copyright secured by Digiprove © 2018All Rights Reserved