arăt atât de ok

ca o fotografie de epocă bună fugită (din ramă) pe internet – mă promovez

fac înconjurul lumii actuale

alerg și eu

deghizată în mine susținută de like-uri

îmi dau un like dau și alții

pasionați de antropologia culturii

încerc și eu încearcă și ei să dăm din picioare ca peștii care se schimbă mai greu

suntem curioși să înțelegem geologia făpturii – cât și cum se tot pune se scoate

cum se suprapune tot în mișcarea din fugă

cum rezistă atâtea fețe deodată care se nasc separat pe figură

în porțiuni hașurate – pe față – îți cresc oasele altfel părul altfel

îți cresc ochi diferiți

și capul tău încercând să se obișnuiască cu cei dinainte din trafic

cu trăsăturile lor care vin care pleacă care aleargă continuu între o zi și o noapte

începe să simtă că duce în creier un mamifer greu obosit

în rochia vintage

nu se vede nimic

se aude un ticăit spart

undeva între coaste

și sunt eu care arăt

                    a naibii de bine

                                  îmi place!