După ce a vizionat și a evaluat atât de multe imagini cu adevărat remarcabile, juriul a selectat-o pe Constanza Portnoy ca „Fotograf al anului” 2017, pentru munca ei excepțională “Life Force: What love can save”.  Constanza a luat Marele premiu în divizia profesională, 3.000 de dolari în cash și trofeul TIFA.

Concursul de fotografie TIFA din 2017 a primit peste 5.000 de înregistrări din 82 de țări din întreaga lume, fiind prezentate unele dintre cele mai bune fotografii de pe tot globul și oferind juriului o sarcină cu adevărat provocatoare în selectarea câștigătorilor anului.

Proiectul Constanzei Portnoy s-a referit la viaţa lui Jorge….

Indiferenţa poate deveni o armă tăcută de dispreț și de discriminare. Toate ființele umane au nevoie de legături de dragoste și sprijin pentru a se dezvolta într-un mod sănătos. Cu toate acestea, societatea a demonstrat deseori că stigmatul, prejudecățile și lipsa de respect sunt cele mai comune metode de a face o persoană cu handicap să devină invizibilă.

Jorge s-a născut într-un mic oraș rural din Argentina în urmă cu 37 de ani, cu o malformație congenitală care afectează atât partea superioară, cât și cea inferioară. De asemenea, suferă de pterigion în ambii ochi, invadând corneea, o stare patologică oculară care s-a înrăutățit sever din cauza lipsei de tratamente specializate.

Mama sa a fost sfătuită atȃt de doctor cȃt și de familie să lăse copilul să moară, pentru că nu ar fi putut să supraviețuiască singur în această lume.

Cu un an înainte de naștere, mama lui a avut o infecție gravă și a fost tratată cu un medicament pe bază de talidomidă. La mijlocul anilor 1950, același medicament a provocat mii de copii care s-au născut cu malformații congenitale în întreaga lume.

Era prescrisă de specialiștii medicali ca tratament pentru greață și sedativ fără contraindicații pentru femeile însărcinate. A fost considerat inofensiv  în mod eronat. Aceste evenimente regretabile, au evidențiat efectul teratogen al medicamentului și, în ciuda a mii de plângeri, talidomida a continuat să circule timp de mai multe decenii fără nici un fel de control sanitar de farmacovigilență al pacientului.

Acesta a fost cazul lui Jorge

Jorge are o forță de viață incredibilă și dorința lui de a trăi a fost atât de puternică, încât a perseverat în ciuda circumstanțelor.

Este căsătorit cu Vero, care s-a născut cu mielomeningocel și a trebuit să sufere câteva operații la coloana vertebrală pentru a putea rămâne în poziție verticală și a avut o supapă intercraniană plasată în creier pentru a scădea presiunea.

Au cunoscut dragostea acum opt ani. Din păcate și cu nedreptate, ei par invizibili pentru serviciile sociale, primind foarte puțin sprijin economic din partea statului argentinian. Vero are nevoie de tratamente de reabilitare, dar sistemul de sănătate impune obstacole birocratice, iar statul argentinian  nu a recunoscut că Jorge a fost afectat de talidomidă. Împreună, au reușit să construiască o lume pentru fiica lor cea mică, Angel.

Suportul necondiționat, acceptarea reciprocă, iubirea și toleranța sunt stâlpii care le permit să rămână puternici și să continue.

Această poveste încearcă să evidențieze forța reparativă a dorinței și legăturile iubirii în fața nedreptăților sociale aberante care amenință viața în sine.

De asemenea, cei doi luptă cu ideile preconcepute și privirile dezaprobatoare ale societății numite „normale”, în ceea ce privește posibilitatea unei persoane cu dizabilități de a dezvolta o viață completă și complexă în toate aspectele ei.

Ȋmpreună încearcă să ilumineze prin simplitatea și autenticitatea relațiilor umane, astfel încât societatea să poate fi constituită pe egalitatea de drepturi.

http://www.tokyofotoawards.jp/winners/tokyo/2017/3819/

Copyright secured by Digiprove © 2018All Rights Reserved