Eul liric – Capotă Daniela Lăcrămioara
vineri…
fata îmbrăcată cu paltonul
ce are două rânduri de nasturi mari şi negri
cambrat până la mijloc
cloş până deasupra genunchilor,
fata cu ciorapi groşi,
pe picior modelul şerpuindu – i sâsâind,
şi – a cumpărat blocul
format A3 pentru desen…
în cizmele negre Păşeşte
fata cu servieta roşie
agăţată pe umăr
şi cu vântul prins în păr
în loc de clamă,
urcă în troleibuz
îşi cumpără bilet
în timp ce ascultă
iar şi iar
Tom Waits
Hope I don’t fall in love with you,
apoi se gândeşte la poezia
pe care o va scrie
pe două pagini
din carnetul ce are pe copertă
o stampă japoneză…
sâmbătă
cu perna în braţe
ghemuită în pat,
privesc pânza paianjenului
din colţul geamului,
ea nu se rupe,
deşi are o captură de răsărit,
o văd conturată
atunci când adie vântul…
acelaşi cer
prins în coroana copacului,
ce are câteva frunze în formă
de pasăre…
şi tu îmi ţii trupul
ghemuit,
captură în braţele tale
şi nu mă frâng
încă…
Duminică
prin fereastra deschisă
se strecoară
mirosul de apă în care
s-au dizolvat
trunchiurile de copaci,
ploile, zăpezile…
Ieri
fiecare gând
este aşezat în pătrăţelele cu linii albastre,
din caietul de matematică ce are
coperţi din vinilin şi o etichetă
pe care scrie cu cerneală decolorată
numele meu,
caietul cu operatii simple
sau cu teoreme din analiza matematică…
dar atunci când te întâlnesc
eu nu mai sunt eu…
devin aer
vorbesc mult
părăsesc caietul de matematică
şi sunt ca o particulă
din mişcarea browniană,
dovedită într-un pahar Berzelius
încerc să respir regulat
şi să opresc cuvintele şuvoi…
măcar să mă ţii în braţe
înainte de ploaia care a venit…
Capotă Daniela Lăcrămioara
Posted by