GRAND Galleries

Galleries

[Galleries not found]

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!

Cantec de mai

Johann Wolfgang Goethe

Totul serbeaza
Si canta imprejur:
Valea-nflorita,
Aprinsul azur!

Si tremura orice
Frunza pe ram!
Stapan pe huceaguri
E-al pasarii neam!

Dorul din piept
Nu-l stavilesti!
Sa vezi! Sa auzi!
Acum sa traiesti!

Iubire! viata
Iti este draga;
Tu ai creat
Lumea intreaga!

Tu darui – frunza
Batrinului nuc;
Lanului – aur,
Ramului – suc.

Vino la mine
Chip ingeresc!
O, cum ma iubesti!
Cum te iubesc!

 

Cind lacramioara
Rasare-n desis,
Si pasarea – cerul
Il ia pieptis!

Doar dragostea ta
Imi trebuie mie,
Ea-mi daruie viata
Si bucurie!

Exista in toate
Un dor de-a trai –
Fi-vei ferice
De ma vei iubi!

(trad. Nicolae Dabija)

 

 

 

Spune-mi ceva

Adam Asnyk

Spune-mi ceva, dupa vorbele-acele
Tanjesc de-o vecie. Oricare din ele,
Dulce-nfioara inima mea.
Spune-mi ceva …

Spune-mi ceva. Nimeni n-aude, nu stie,
Straniu, vorbele tale leagana-adie.
Ca si o floare, vorbele tale m-ar mangaia.
Spune-mi ceva …

 

Sonetul XLIII

Elizabeth Browning

Cum te iubesc? Sa-ncerc o-nsiruire.
Adanc si larg si-nalt, atat cat poate
Atinge al meu suflet cand strabate
Spre gratie, spre tot, spre nesfarsire.
Si te iubesc cu zilnica iubire,
In pasnic fel, in zori, pe scapatate –
Si slobod, cum te lupti pentru dreptate,
Curat, asa cum fugi de lingusire.
Si te iubesc cu patima avuta
In vechi dureri si cu credinta care
Parea, cu sfinti copilaresti, pierduta.
Si te iubesc cu zambet, plans, suflare,
Cu viata mea! – si Domnul de-mi ajuta
Te voi iubi in moarte si mai tare.

 

Unei doamne

George Gordon Byron

O, daca Soarta ne unea,
Cum imi jurasesi, mi se pare,
N-as mai fi fost, in pacea mea,
De-atatea nebunii în stare!

De vina tu esti, deci, desi
Certat sunt eu, pentru pacate,
De cei ce n-au de unde sti
Ca tu ai rupt logodna, poate.

Mi-era, ca si al tau, curat
Pe-atuncea sufletul, de-aceea
Putea curma orice pacat. –
Azi, altuia ii esti femeia!

As fi in stare sa-i zdrobesc
Si linistea si fericirea,
Dar pentru ca te mai iubesc,
Nu-l pot uri – asa mi-e firea!

De cand plecat-ai, in zadar
Imi caut tihna, chip de inger!
Tot ce gaseam la tine, doar
La multe caut azi, si sanger! (…)

                                   Filosofia dragostei

                                             Percy Bysshe Shelley

Trec izvoarele în rauri,
Raurile curg spre mare.
Nevazute, limpezi brauri
Leaga boarea de-alta boare.

Nu-i nimic stingher in Fire.
Toate tind sa se imbine
Intr-o tainica iubire –
De ce nu si eu cu tine?

Muntii-astern pe cer saruturi
Val pe val se-mbratiseaza.
Care-i floarea fara fluturi?
Am fugi de ea, cu groaza.

Soarele in brate strange
                                             Globul. Luna-n mari se scalda.
                                                 Ce-ar fi viata mea? – s-ar frange
                                             Fara sarutarea-ti calda.

 

Ce bine că eşti

Nichita Stănescu

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt

 

Sursa foto: Internet

Poezii: https://www.kudika.ro/

Posted by on iulie 22, 2018. Filed under HOME,NEWS. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry