GRAND Galleries

Galleries

[Galleries not found]

De la Fellini la Perroni

                  Anita Ekberg – cadru din film

Unul dintre punctele de atracţie pentru turiştii care vin în valuri la Roma este şi Harry’s Bar, locul unde s-a filmat o scenă memorabilă din filmul ”La Dolce Vita” al lui Fellini. Reţeta turistică cere ca toţi cei care sosesc pentru prima oară în oraş să treacă pe la Harry’s şi să bea un pahar de şampanie, apropo, o sticlă de Dom Perignon urcă ameţitor către o mie de euro, aşa că turiştii se mulţumesc cu un spumos italian –prosecco-  care nu le găureşte buzunarele, fiind (doar?) zece euro paharul.

După asta, în miez de noapte, ar urma o călătorie până la Fontana di Trevi, unde femeile ar trebui să facă baie îmbrăcate, ca în film, călcând peste miile de monede aruncate acolo pentru reîntoarcerea în Cetatea Eternă.Evident, nimeni nu mai are voie să se ude în vestita fântână, lângă care până şi filmările au fost interzise. Studiourile de film italiene au construit o replică în mărime naturală a celebrei fântâni pentru a ocroti monumentul original. Şi totuşi, după zeci  de ani de restricţie privind Fontana di Trevi, la care turiştii stau şi se uită ca la o minune a lumii, acum câtva timp imaginea unei cunoscute mărci de bere, Perroni Nastro Azzurro, a fost relansată  folosind scene memorabile din La dolce Vita. Filmate chiar la fântâna cu uriaşe statui albe din marmură.

 

Stilul de viaţă italian, eleganţa dar şi decandenţa, frumuseţea şi libertatea nu puteau fi recreate publicitar altfel decât folosind scena scăldatului în vestita „fontana”, pentru care producătorii au obţinut autorizaţie de a filma la faţa locului. Acum turiştii pot servi la Harry’s Bar şi o bere italiană, asociindu-i veselia gulerului de spumă cu misterul fellinian.

În Italia, ca peste tot în lume, forţa imaginii, născută din nevoia unui produs de a cuceri piaţa, mai ales unul naţional, învinge obstacolele. Orice este potrivit pentru a sădi încrederea consumatorului în produs.

Filmul lui Fellini, considerat o capodoperă a cinematografiei, a urcat dincolo de reţetele publicitare, este un bun cultural, ca şi locurile în care s-a filmat. Via Veneto sau Fontana di Trevi fac parte şi ele din patrimoniul naţional italian. Şi totuşi nimeni n-a îndrăznit să le refuze patronilor unui important produs de pe piaţă, evident un produs cu succes la cumpărători, berea Perroni, folosirea unor branduri culturale, altfel ocrotite de lege. Scopul pare să scuze mijloacele.

Poate Fellini şi Perroni Nastro Azzuro, branduri italiene, ne-ar putea învăţa şi pe noi să-l respectăm într-un fel mai actual pe Brâncuşi, dar şi ţuica din butoi de prun.

Zic și eu, nu dau cu parul.

Katia Nanu

 

Foto: Andrei Iliescu

Posted by on iunie 25, 2018. Filed under HOME,IN CAUTAREA CHEFULUI PIERDUT,NEWS. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry