GRAND Galleries

Galleries

[Galleries not found]

Câteva cuvinte pentru iubitorii cărților (texte puțin comentate)

Cel mai cunoscut termen care definește un iubitor al cărții este „bibliofil” (eng. BIBLIOPHILE), un cuvânt apărut prin 1824. Noi avem expresia „șoarece de bibliotecă” variantă a celei englezești „bookworm”, expresie mult mai veche, apărută prin 1580. Dar ce cuvinte ar trebui să știe orice bun bibliofil sau șoarece de bibliotecă?

Hai să revizuim câteva sugestii în continuare.

Dacă vă considerați o persoană educată sau pe românește, o persoană „citită”, ați putea fi definit ca LITERAT (eng. LITERARIAN). Cuvântul a apărut din limba franceză a secolului XVIII și a generat la rândul său cuvinte similare precum “librar” sau „anticar”.

Unele persoane se pot considera ca având o educație înaltă sau ca fiind literați de clasă, însă în realitate pot reprezenta modelul unui  ULTRACREPIDARIAN termenul folosit pentru prima oară în anul 1819 de către un critic literar englez de notorietate William Hazlitt, inițial chiar împotriva unor critici ai vremii. Este un cuvânt cu schepsis ce se referă la persoana care își dă cu părerea despre varii aspecte fără a avea cunoștință de ele (vezi un articolul condimentat al lui Mircea Kivu pe această temă https://romanialibera.ro/opinii/comentarii/ultracrepidarianism-427346 )

© Elliott Erwitt – Marilyn Monroe

Un alt termen pentru a defini tipul de persoană ce își oferă în gura mare părerile despre cărți, filme, politică ori orice altceva pe la terase sau cafenele, este MOROSOF (eng. MOROSOPH). Aceasta este o persoană ce s-ar fi dorit a fi filosof dar nu este decât un prost fudul. Să îi mulțumim lui Rabelais pentru menționarea acestui tip de caracter ce poate fi întâlnit prea des uneori.

Dacă nu sunteți doar un cititor avid ci unul din cei care pur și simplu nu pot părăsi casa fără o carte în buzunar, atunci ar trebui să aflați că celebrul nuvelist și poet scoțian Sir Walter Scott, într-un poem al anului 1805, a folosit pentru prima oară expresia BOOK-BOSOMED (eng. bosomed – pieptos) pentru a descrie o persoană ce deține în orice clipă o carte la … piept.

Cititori avizi, aveți grijă să nu fiți acuzați de supradoză, de un fel de bulimie a cititului!

BIBLIOBIBULI a fost termenul inventat de către un umorist american al începutului de secol XX, H. L. Mencken și se referă la cei ce citesc prea mult (Oare poate fi discutabilă o astfel de atitudine ?!).

Despre asta Mencken zicea printre altele:

Știu pe unii care sunt întotdeauna beți de citit, așa precum alții sunt beți de whiskey ori de religie”

Dacă vă place poezia, atunci de ce să nu folosiți expresia AMPHIGOURI – un cuvânt pentru a caracteriza un vers aiurea. Originea acestui termen este necunoscută, insă ar putea concura cu brio cu termenul “limerick” ce definește unele poeme comice cu o formă fixă a rimei în ordinea a-a-b-b-a ce se pare că provin de la localitatea irlandeză Limerick unde unul ca Edward Lear a devenit celebru prin conceperea unei “cărți a nonsensurilor”.

Altă variantă a unui vers comic pe care s-ar putea să o îndrăgiți este CLERIHEW ( eng. ), provenind de la numele de mijloc a unui anume Edmund Clerihew Bentley. Acest termen reprezintă un mic poem comic ce sumarizează viața cuiva, gen scurt epitaf ce se dorește a avea humor (humor englezesc, fără îndoială!). Modeștii noștri creatori de la Săpânța ar putea da clasă multor anglo-aroganți creatori de morcovi pe care și-i protejează cu atâta mândrie prin părțile de dos ale valoroaselor lor capete – acum pot să spun asta că tot au ieșit din UE deși sunt eu cetățean al Commonwealth dar parcă mai degrabă al spațiului carpato-danubiano-pontic. 

Dacă preferați teatrul în locul poeziei, nu uitați de DEUTERAGONIST – personajul secundar dintr-o piesă de teatru, după protagonist. Termenul a fost menționat pentru prima oară în 1855 într-o carte a lui G.H. Lewes, soțul de drept comun al lui George Eliot. Ne abținem de la comentarii ori interogări legate de variantele de definiții mioritice ale înțelesurilor de rector, prorector ori director.

BIBLIOMANIA (eng.) – mândria de a colecționa cărți. A se folosi cu atenție deoarece acest termen nu are nici o legătură cu dragostea de a citi.

BOOKSHELFIE (eng.) termenul este utilizat când o persoană își face un selfie cu rafturi de cărți dorind să arăte astfel celorlalți cât de “mare” cititor este. ATENȚIE la ce sală se face poza ! Unora, le-am recomanda una din sălile de fitness intelectual ale unei biblioteci.

 

Readultery (eng.)se întâmplă când o persoană citește mai mult decât o carte și devine astfel „infidel” față de cartea începută inițial.

Dacă ați ajuns până aici, aveți șansa de a fi un cititor vorace, cineva care ar putea fi descris ca BIBLIOFAG (eng. BIBLIOFAGIST) – un adevărat devorator de cărți.

Poate ar fi momentul să mergem la bibliotecă și să vedem INCUNABULA. Acest cuvânt poate fi folosit în general spre a defini o acțiune în stadiile sale de început; mai poate acoperi și referirea directă la “orice carte tipărită înainte de 31 Decembrie 1500” – acesta fiind considerat stadiul de început al introducerii tiparului. Termenul provine din termenul latin “incunabulum” = leagăn, început, obârșie, loc de naștere.

Conchidem cu o sugestie și anume folosirea termenului BIBLIOSMIA (eng.), reprezentând actul de mirosire efectivă a cărților, ca un act de dependență, „luarea dozei” din aromele mucegăite ale bătrânelor tomuri ori poate (de ce nu?) ale tinerelor “șpalturi” parfumate de către lasere IT ale secolului XXI.

 

Text: Ioan Vasile

Foto: Cornel Gingărașu

Posted by on iunie 30, 2018. Filed under HOME,IN CAUTAREA CHEFULUI PIERDUT,NEWS. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry