GRAND Galleries

Galleries

[Galleries not found]

Ca un arcaş cu ţinta perfectă

Din ce ȋn ce mai mult, imaginea e manipulată – conștient sau inconștient, se poartă fuga de realitate, fotograful ȋși pune ochelari roz-bombon, lumea devine dulce, numai zȃmbet și culoare.

Cafeluţa, pisicuţa, buzele pline și stacojii, floricica, unghiuţele, devin subiectele primordiale, condiţia estetică a secolului XXI.

Ȋn plus apare și se aplică intens ceea ce ȋn limba engleză se numește “political correctness”, care sper ca la origine a fost folosit cu bune intenţii, pentru a opri terminologia jignitoare, dar care pȃnă la urmă e capcană, o formă care deviază ușor ȋn minciună, ȋn ocolirea sau ignorarea adevărului….o cenzură. Pentru cei care sunt angajaţi ȋntr-o activitate imagistică (fotografi, jurnaliști, creativi), drumul lor seamănă cu a se strecura printre Scyla și Caribda, ȋn care omul de pe stradă, editura sau privitorul se opune, se supără, luptă din răsputeri să menţină imaginea ȋntr-un spaţiu comod, călduţ, confortabil intelectual și estetic. S-au creat premizele legale, conștiente sau subconștiente ale unor situaţii gen Fahrenheit 451, adică strangularea libertăţii de gȃndire, opiniilor, puterii creative…..motive: diverse, că nu se cade, că nu e frumos, că e dur, că nu pică azi bine și un lung șir de a evita și de a interzice apariţia unor imagini care pot fi un altceva, ȋnfricoșătorul altceva, care deranjează, fobic și inovator.

Nu vreau să fac o pledoarie pentru invazia generală a imaginii ȋn viaţa noastră, fără nici un control, căci din păcate alături de artiști sau jurnaliști, se strecoară mulţi corifei ai urȃtului, grosolanului, minciunii și mai mult de atȃt, manipulare periculoasă. Spun numai că rezolvarea ideală este cenzura care trebuie generată prin inteligenţă, prin cultură și prin educaţie.

Gȃndind la ziua de ieri, la ziua copilului, cȃnd imaginile colorate, zȃmbitoare, extazul felicitărilor ne-au purtat ȋntr-o lume fericită, ca ȋn expresia clasică devenită și nume de palat regal, ”sans souci” (fără griji), mai există și reversul medaliei, partea ȋntunecată și poate prea răspȃndită, a unei copilării fără fericire, uneori de o copleșitoare banalitate și tristeţe.

Mary Ellen Mark ȋn 2000  © Chris Felver

Și am ajuns la imaginile unei mari fotografe americane, Mary Ellen Mark, imagini care descriu cu o duritate neostentativă fără umbră de machiaj lumea copiilor și tinerilor. Copiii, ȋmpreună sau fără părinţi, arată alienarea, banalitatea, ghetto-ul, mărginirea mic-burgheză, tristeţea, o lume pe care privitorul o percepe poate fără plăcere, dar numai așa află adevărul lumii, povestea oamenilor din jurul nostru.

Mary Ellen Mark devine un soldat ȋn numele unei munci grele, un soldat care ȋn mod cert nu are viaţă ușoară ȋn lupta pentru a dezvălui lumea, luptȃnd cu cei care preferă ochelarii roz.

Ea este un soldat, un arcaș care ţintește ȋnspre inima adevărului și numai,  transformȃnd adevărul ȋn frumos.

…………………………………………………………………………………………………………………………

Mary Ellen Mark ( n.1940 – m. 2015) a renunţat la studiile de pictură cȃnd a avut ȋn mȃnă prima camera foto și a devenit o pasionată a fotografiei “street” și de jurnalism, făcȃnd un portret al societăţii. Ea este un explorator antropologic al diferitelor straturi sensibile ale vieţii sociale, ţintind spre subiecte ca: oameni săraci, marginalizaţii orașelor bogate, oponenţii războiului din Vietnam, mișcarea de eliberare a femeilor, travestiţi, ȋnsinguraţi, prostituate, cerșetori.

Cȃt despre pasiunea pentru fotografia cu subiect infantil, o cităm:

Întotdeauna mi-am dat seama că acești copii și adolescenți nu sunt defapt copii, ci sunt niște mici oameni. Mă uit la ei ca la niște oameni, indiferent dacă ȋmi place sau nu.”

 

Sursa: http://www.maryellenmark.com

Text: Cornel Gingărașu

Posted by on iunie 2, 2018. Filed under FOTOGRAFIE,HOME,LUMEA FOTOGRAFIEI,NEWS,PORTOFOLII. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry