“Sunt foarte multe motivele care îi determină pe oameni să-şi ia un animal şi să-l crească, dar nu toate pot fi considerate juste. Mai ales printre iubitorii de câini găsim oameni care au trecut prin experienţe amare şi care îşi caută un refugiu în compania animalelor. Mă mâhneşte şi mă întristează să aud această afirmaţie complet falsă:

Animalele sunt mai bune ca oamenii.

De fapt, nu-i deloc aşa! Sunt de acord că fidelitatea unui câine îşi găseşte cu greu echivalentul în loialitatea socială a omului. Însă câinele nu se confruntă cu labirintul unor obligaţii morale adesea contradictorii, el nu cunoaşte deloc, sau doar în foarte mică măsură, conflictul dintre înclinaţie şi datorie, cu alte cuvinte, este străin de ceea ce ne face pe noi, oamenii, să ne simţim vinovaţi. Chiar şi cel mai devotat câine este, privit prin prisma responsabilităţii omeneşti, amoral… Din păcate, foarte mulţi dintre iubitorii de animale – şi, în special, dintre cei preocupaţi de protecţia animalelor – perseverează în această părere extrem de periculoasă din punct de vedere etic. Singurul fel de dragoste pentru animale care poate fi frumos şi înălţător este cel provenit din dragostea generală faţă de întregul univers al fiinţelor vii, a cărui parte centrală trebuie să rămână dragostea faţă de om… Numai cel care simte la fel poate să se ataşeze de animale fără a se pune într-o primejdie morală. Cine însă le refuză oamenilor dragostea din cauza dezamăgirii provocate de slăbiciunile omeneşti şi o transferă asupra câinilor sau pisicilor săvârşeşte fără îndoială un mare păcat… Ura faţă de oameni şi iubirea pentru animale sunt o combinaţie foarte proastă.”

Konrad Lorenz, “Aşa a descoperit omul câinele”

Imagine-pictură de Germana Conca Italia

https://www.germanaconca.com/illustrazione-naturalistica-per-editoria/

Copyright secured by Digiprove © 2018All Rights Reserved