GRAND Galleries

Galleries

[Galleries not found]

Diluate (VII)

Dispar oameni din existența noastră. Se surpă case, se îndepărtează amintiri. Pierdem prieteni, lucruri, obiceiuri, puteri. Și, uneori, pierdem cuvinte. Camgar. Au fost vremuri când până și mirosul stofei îmi dădea fiori. Tata, în uniforma militară, jucându-și cascheta în mâini. Acum mă duc la dicționar (stofă de calitate superioară din fire netede de lână) și mi se pare că lumea s-a micșorat, închizând valul de stofă al copilăriei într-o ladă cu naftalină. Și apoi, zanana (țesătură din mătase și bumbac, cu urzeala de mătase și  băteala din bumbac), pe o parte lucioasă, pe alta scămoșată… Cine mai vorbește astăzi de zanana? Și unde sunt capoatele de altă dată?
În cer se plimbă, probabil, perechi de ofițeri chipeși însoțiți de frumoase dudui, înveșmantate  în capoate cu păuni la poale. 
Pe pământ, ploaia udă furios copacii, spălându-i până la piele. Din coaja căzută, copiii fac bărci de salvare. Fără să fi auzit de Noe.

© Katia Nanu

©Cornel Gingărașu

Posted by on mai 15, 2018. Filed under HOME,IN CAUTAREA CHEFULUI PIERDUT. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry