Reevaluarea lui Barack Obama în contextul Summit-ului de la Haga. Preşedintele american a fost extrem de explicit: „Acţiunile Rusiei nu reprezintă ameninţarea nr.1 pentru SUA”

Barack Obama. Foto: WDCPIX.COM/Lauren Victoria Burke

Barack Obama. Foto: WDCPIX.COM/Lauren Victoria Burke

 

În acest context geostrategic al luptei pentru Ucraina, preşedintele Statelor Unite, Barack Obama, este privit de mulţi analişti drept liderul slab, bidimensional, de carton, paralizat în materie de politică externă. Majoritatea criticilor săi îi reproşează două mari lucruri: 1) reducerea semnificaţiei militare a SUA în arealul partenerilor strategici; 2) micşorarea importanţei geopolitice a Statelor Unite în lume printr-o atitudine prea pacifistă în politica externă, Barack Obama fiind privit ca un trădător al tradiţiei aventuriste a preşedintelor americani la capitolul ordinii mondiale. Numai că, marţi, la Haga, în cadrul Summit-ului Securităţii Nucleare, perspectivele asupra lipsei de vlagă combativă a preşedintelui SUA s-au cam răsturnat, după ce Obama, calculând inspirat contextul declaraţiei, i-a aruncat preşedintelui Rusiei, Vladimir Putin, o provocare eficientă în registrul iritării orgoliului imperialist. Obama a etichetat Federaţia Rusă drept o „putere regională” care îşi ameninţă vecinii nu din prea multă putere, ci din prea multă slăbiciune. Provocările preşedintelui SUA au mers mai departe decât atât, ţinând să stabilească o diferenţă de civilizaţie politică între Statele Unite şi Rusia: ca să aibă relaţii de cooperare puternice cu vecinii lor, Statele Unite ale Americii nu trebuie să uziteze invazia militară. Şi doi: acţiunile Rusiei sunt o problemă – ele nu reprezintă ameninţarea nr.1 pentru SUA, a declarat ironic Obama.

 

 

Putin, rol decisiv în moştenirea lui Obama în politica externă

 

obamaputin

Barack Obama şi Vladimir Putin

 

Pornind de la aceste declaraţii ale liderului Statelor Unite, Der Spiegel dedică, într-un material publicat marţi, o analiză personalităţii politice a lui Barack Obama. Ideea centrală: într-adevăr, scrie autorul analizei, Sebastian Fischer, Vladimir Putin nu reprezintă o ameninţare pentru Statele Unite, dar poate fi considerat drept un element de periclitare a credibilităţii lui Obama ca lider şi garant al Occidentului. Nu poate fi adus în discuţie un atac nuclear al Rusiei asupra SUA, la fel cum tot absurd ar fi să ne imaginăm o invazie a forţelor armate ruse în Alaska, dar n-ar trebui să fim atât de relaxaţi, însă, când vine vorba de problemele pe care Vladimir Putin i le-ar putea impune lui Barack Obama în ceea ce priveşte moştenirea preşedintelui american în politica externă, notează Fischer.

Sebastian Fisher:

Încă de la începutul preşedinţiei sale, Obama a fost mai mult concentrat pe consolidarea forţelor americane, decât pe îmbarcarea în noi aventuri internaţionale. A redus semnificativ amprenta militară a Statelor Unite peste hotare, a cerut vocal mai mult ajutor din partea aliaţilor SUA, a subliniat nevoie de soluţii multilaterale pentru conflicte şi a preferat să se concentreze cât mai mult posibil pe problemele interne. Închiderea lui Obama reflectă în mare măsură dorinţele electoratului american după 8 ani de George W. Bush.

Totuşi, ce înseamnă asta pentru criza actuală? Abordarea sa prudentă în politica externă înseamnă în mod automat că este un preşedinte slab? Şi a fost această abordare oare un factor în decizia lui Putin de a acţiona în Crimeea?

Indiferent de felul în care Obama priveşte Rusia, criza ucraineană şi modul în care alege să îl confrunte pe Putin vor juca un rol decisiv pentru moştenirea sa în politica externă. Faptul că el a pus capăt războaielor din Irak şi Afganistan este cu siguranţă demn de laudă. Dar rămâne de văzut dacă un triumf personal va avea loc”

Conflictul cu Iran privind programul său nuclear, războiul civil din Siria, cvasi-dictatura militară din Egipt, atitudinea tot mai agresivă a Chinei faţă de aliaţii SUA din Asia şi, acum, mutările Rusiei lui Putin – toate acestea reprezinte probe de foc care testează limitele puterii lui Obama, mai ales că toate aceste nuclee de conflict îşi stablizează puterea prin raportarea la Statele Unite ca inamic global primordial, scrie Fischer, oferind şi un citat din Stephen Sestanovich, renumitul expert în Rusia şi ex-consilier al fostului secretar de stat american Madeleine Albright. În ultima sa carte, Maximalist: America în lume, de la Truman la Obama, Sestanovich afirmă:

Pentru orice preşedinte angajat în retractilitate, succesul în politică nu se măsoară prin cât de bine Statele Unite se extrage din vechile sale implicări”

Întrebarea decisivă pentru un asemenea preşedinte, adaugă Sestanovich, este cât de bine pot fi manevrate noile provocări.

Problema principală a lui Barack Obama în resetarea relaţiilor cu Rusia este aceea că liderul american a „subestimat natura revanşardă a politicii externe a lui Putin”. Dar nu doar Putin joacă un rol decisiv în moştenirea preşedinţiei Obama în politica externă, ci şi Uniunea Europeană, SUA aflându-se tocmai în punctul de balans dintre problema ucraineană şi capacităţile sale de a ajunge la o voinţă comună cu UE, consideră Sebastian Fisher.

 

 

SUA vor să rupă dependenţa energetică a Europei de Rusia

gaz

 

 

Un anunţ interesant, în sensul analizei lui Fisher, ne parvine din partea preşedintelui american tot din cadrul Summit-ului UE-SUA privind Securitatea Nucleară, şi anume acela că, pentru a aplica o lovitură dură Rusiei pe parte de şantaj energetic, Statele Unite intenţionează să exporte gaze în Europa. Obama a explicat că încheierea unui acord de liber-schimb între SUA şi UE ar avea drept consecinţa directă faptul că licenţele pentru exportul de gaz natural lichefiat în Europa s-ar acorda mult mai uşor, fapt important în actualul context geostrategic.

Barack Obama:

E foarte util pentru Europa să îşi dezvolte propriile resurse energetice, aşa cum au făcut şi SUA, pentru că nu există un mijloc facil de a ne apăra şi pentru că nu există reurse energetice ieftine şi accesibile. Există greutăţi şi cred că Europa trebuie în mod colectiv să examineze politicile energetice şi să nu mai fie dependentă din punct de vedere energetic”

Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso:

E o rută a gazelor care să nu vină din Rusia. Acum încercăm să rezolvăm problemele care ţin de interconectarea pieţelor. Europa lucrează intens ca să îşi reducă dependenţa energetică”

 

 

 

Posted by on March 27, 2014. Filed under headlines,POLITICA,Ştiri. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry