Liviu G. STAN – UE plus SUA egal Non-Kombat la avansurile belicoase ale Rusiei

COPERTAlgs

 

Rusia vs. UE+SUA = 1-0, după unanimitatea referendumului de ieri privind realipirea Peninsulei Crimeea la Federaţia Rusă. Unanimitate e un fel de-a spune. Când te duci să pui ştampila cu respiraţia forţelor armate în ceafă, e orice altceva, numai impunere a propriei voinţe nu.

De la căderea lui Ianukovici încoace, se scrie mult şi febril despre Ucraina. Experţi de toate soiurile sunt prezenţi zi de zi cu planuri absolute pentru exilarea comercială a Rusiei, se analizează la foc continuu, se caută noi iţe de interpretare a obsesiei autocratice a Kremlinului, Putin este întors pe toate feţele, mai întâi ca dictator al unei puteri nucleare, apoi ca slavofil tenebru, apoi ca ţarist dement, apoi ca un nou Hitler, apoi ca oligarh fascist… şi multe altele. Însă, când vine vorba de bâlbele Uniunii Europene şi a Statelor Unite, ambele puteri sunt consemnate excesiv la capitolul neputinţă. De ce excesiv? Pentru că este lasată pe dinafară o bănuială: nici SUA şi nici UE nu prea vor să achite nota de plată. Ucraina este nota de plată, nota de plată care totalizează halul dezastruos în care Europa a abordat militar Războaiele din Balcani + halul dezastruos în care NATO a gestionat operaţiunile militare din Afganistan (un singur detaliu: unele ţări membre îşi trimiteau pe capete soldaţii la măcel, în timp ce alte state nord-atlantice adoptaseră lejer poziţii non-combat în lupta împotriva terorismului taliban) + Georgia 2008, unde, după războiul-fulger iniţiat de Putin şi după ororile săvârşite de mercenarii ruşi, UE şi SUA au ales să zâmbească mieros şi atât, punând-o imediat cu Rusia de-un parteneriat oficial şi un acord de cooperare. Altfel spus, protestele iniţiale şi apoi baia de sânge de pe EuroMaidan au venit ca o mare pacoste peste UE şi SUA. Nici Uniunii şi nici Statelor Unite nu le trebuia aşa ceva, nu aveau „chef” de aşa ceva. Totul până la dărâmarea de guverne în numele unor cuvinte vetuste, prăpăstioase şi atât de turbulente pentru hora mondială a banilor precum termenul de libertate! Germania nu vrea să-i fie afectat paradisul comercial Mercedes-Volkswagen-BMW din Rusia. Franţa mai bine bombardează clădire cu clădire Ucraina decât să renunţe la cea mai mare piaţă a producătorului de iaurt Danone. Gândul că magnaţii ruşi şi-ar lua zborul de pe City şi ar înceta să-şi mai cheltuiască regeşte banii în Londra trezeşte migrene coşmareşti Marii Britanii. Iar ideea că ruşii atât de darnici din Florida ar putea să plece spre alte zări îi procastinează lăcrămos pe americani. Reciproca e valabilă şi în cazul oligarhilor ruşi cu afaceri în Occident, care nu vor decât ca UE, SUA şi Rusia să se aibe ca fraţii, ca traiul babilonic să curgă lin pe conducta intercontinentală. Situaţia generală a acestui conflict pare tot mai mult una de tip şi cu dânsa-n trânsa, şi cu sufletul în Rai. Germania: şi cu polul comerical de export în SUA intact, şi cu cel spre Rusia intact, şi cu prestigiul neştirbit în criza ucraineană. SUA: la fel. Dar Acordul de Asociere se află la UE, deci UE, aşa cum spuneam în alt material, este singurul actor din această combinaţie care poate înjunghia Ucraina pe la spate. Şi, după cum îl lasă pe Putin să mute pionul, tare mi-e că până la urmă o va face! Putin nu se va opri aici, ci va mai muta un pion. Crimeea a fost un prag critic mental, de-aici încolo mâna lui Putin va deveni tot mai relaxată în mutări belicoase. Sancţiunile sunt doar un simplu tropăit!

 

 

Posted by on March 17, 2014. Filed under COLUMNISTS,Liviu G. Stan. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry