Irealitatea Occidentului în relaţia cu Rusia. NATO trebuie reimaginat din temelii. Anne Applebaum: „Putin a invadat Crimeea, deoarece Putin are nevoie de un război”

COPERTA

 

Rusia nu va fi niciodată ca noi – este titlul unui articol scris pe platforma Slate de reputata jurnalistă americană Anne Applebaum, câştigătoare a Premiului Pulitzer în 2004.

Ideea centrală? Tentativa, întinsă pe două decenii, de a transforma Rusia într-o ţară occidentală a fost o decizie proastă. Însă la baza acestei politici eronate a Vestului în relaţia cu Rusia post-sovietică Anne Applebaum nu poziţionează un calcul riguros şi lucid al elitei politice occidentale, ci consideră că avem de-a face cu o naraţiune deformată, ruptă de zona critică a realităţii.

Applebaum notează:

Conştient sau inconştient, începând cu 1991, liderii occidentali au acţionat pe supoziţia că Rusia este o ţară occidentală eşuată. Poate că în anii Uniunii Sovietice devenise diferită, chiar deformată. Dar, mai devreme sau mai târziu (credeau liderii occidentali – n.r.), ţara lui Tolstoi şi Dostoievski, casa baletului clasic se va alătura şi ea de ceea Mihail Gorbaciov, ultimul lider sovietic, numea atât de mişcător <<casa noastră comună europeană>>”

Pentru a upgrada Rusia la stadiul de stat occidentalizat, liderii Vestului au crezut că va fi suficient un kit de noi politici, continuă Anne Applebaum, enumerând două din metodele considerate de Occident drept eficiente în absorbţia valorilor sale de către Federaţia Rusă: punerea Rusiei la masă în Consiliul Europei şi accesul ei în organizaţia statelor puternic industrializate, prin transformarea G7 în G8. Privilegii care nu i-au fost servite niciodată pe tavă unei puteri economice şi politice mult mai mari, cum ar fi China. Motivul? Elita occidentală n-a văzut niciodată în Republica Populară Chineză ceva ce ar putea fi numit occidental, afirmă Applebaum.

 

 

„De această dată, chiar nu este vorba despre noi”

anneapplebaum

Anne Applebaum

 

 

Anne Applebaum notează mai departe:

Alţii au considerat că progresul Rusiei ar necesita un fel de limbaj occidental, un dialog mai bun. Atunci când relaţia s-a deteriorat, preşedintele Bush a dat vina pe preşedintele Clinton. Preşedintele Obama l-a învinuit pe preşedintele Bush. Şi cu toţii laolaltă am dat vina pe noi înşine. În 1999, New York Times Magazine a publicat un articol de prima pagină intitulat <<Cine a pierdut Rusia?>>. Subiect intens discutat la acea dată, se spunea că noi am pierdut Rusia, <<deoarece am urmărit o agendă care era iremediabil greşită pentru Rusia>> şi conţinea sfaturi economice nepotrivite. Săptămâna trecută, un fost ambasador SUA la Moscova, Jack Matlock, a susţinut că Statele Unite, prin tratarea <<Rusiei ca un ratat>>, sunt responsabile de criza actuală”

Occidentul a avut o influenţă minoră asupra politicii interne ruseşti post-1991, iar cele mai importante schimbări petrecute în Rusia – „transferul masiv de petrol şi gaze naturale de la stat către oligarhi, revenirea la puterea a oamenilor formaţi în KGB, eliminarea presei libere şi a politicii de opoziţie” – au avut loc împotriva sfaturilor lumii occidentale, afirmă Applebaum.

În ceea ce priveşte anexarea Crimeei de către Federaţia Rusă, Anne Applebaum e de părere că, „de data asta”, nu mai e neapărat vorba de o lecţie aplicată Vestului:

Putin a invadat Crimeea deoarece Putin are nevoie de un război. Cu o creştere economică încetinită şi cu o clasă de mijloc şi mai neliniştită, ar putea avea nevoie şi de mai multe războaie. De această dată, chiar nu este vorba despre noi.

Dar deoarece Crimeea este atât de aproape de Europa şi limbajul etnic-naţionalist al lui Putin conţine atâtea ecouri din trecutul sângeros al Europei, invazia din Crimeea ar putea avea un impact mult mai mare asupra Occidentului decât cel intenţionat. În multe capitale europene, evenimentele din Crimeea au fost un şoc adevărat. Pentru prima dată, mulţi au început să înţeleagă că vechea naraţiune este eronată: Rusia nu este o putere occidentală eşuată. Rusia este o putere anti-occidentală cu o viziune diferită şi întunecată asupra politicilor globale. Listele de sancţiuni publicate în Europa în această săptămână au fost ridicol de scurte, dar faptul că, totuşi, au apărut reflectă o schimbare de climat”

Mai importantă decât aceste sancţiuni, atrage Applebaum atenţia, este o reimaginare din temelii a NATO, conformă cu „noua înţelegere” asupra Rusiei, precizând că este necesară mutarea forţelor sale din Germania la graniţele estice ale Alianţei. De asemenea, mai precizează Anne Applebaum, trebuie reexaminată urgent prezenţa banilor ruşi pe pieţele financiare internaţionale, „ţinând cont de faptul că atât mulţi bani ruseşti <<privaţi>> sunt, de fapt, controlaţi de stat”.

Applebaum mai notează:

Avem nevoie să revizuim legile noastre privind adăposturile fiscale şi spălarea de bani, ţinând cont de faptul că Rusia foloseşte corupţia ca instrument de politică externă. Dar mai presus de toate, trebuie să analizăm strategia energetică a Occidentului, ţinând cont de faptul că activele de petrol şi gaze ale Rusiei sunt, de asemenea, folosite pentru a manipula politicile europene şi politicienii (…)”

Anne Applebaum încheie:

Toate acestea vor avea nevoie de timp, iar pentru unii va fi prea târziu. În Kiev, săptămâna trecută, am întâlnit tineri ucraineni care au fost copleşitor de entuziaşti la ideea că, într-o bună zi, ar putea trăi într-o altfel de ţară. N-am avut puterea să le spun că nu cred că o vor apuca vreodată”

 

 

Posted by on March 23, 2014. Filed under headlines,POLITICA,Ştiri. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry