George LIXANDRU – Mic îndreptar pentru cei care vor să devină europarlamentari

COPERTAlixandru2

 

Îi cunoaştem de când lumea, dar ei vin de fiecare dată ca şi când nu ne-am mai fi văzut până acum, cu aerul că sunt pentru prima oară în faţa noastră, se uită la noi, înspre noi, prin noi, cu zâmbetul acela de cuceritori de doi bani, şi, ca să ne ia votul, nu mai au chef nici măcar să ne mintă frumos, ne mint pur şi simplu, tratându-ne ca pe nişte muşterii, la piaţă, iar dacă nu ne place “marfa”, ne pun să plimbăm ursul. După douăzeci şi cinci de ani de la Revoluţie, limbajul lor se învârte în jurul aceloraşi cuvinte, puţine şi comune, doar neruşinarea e alta, devenită pentru ei “sfântă”, “sfânta neruşinare” ţine loc şi de program politic, şi de doctrină, şi de specializare, ne îmbată cu aerul ăsta de fată mare, aerul ăsta feciorelnic după ce au trecut prin toate paturile politicii româneşti, iar din toată cariera lor au făcut un adevărat bordel. Candidaţii la europarlamentare trebuie să-i asculte pe băieţii şi pe fetele astea, asta în cazul în care vor să aibă vreo şansă în alegerile ce sunt gata să vină. Băi, copii, luaţi-vă ceva de scris şi notaţi… Că mă grăbesc! Începeţi să faceţi zilnic exerciţii în oglindă, fixaţi un punct şi uitaţi-vă acolo până vă dau lacrimile. Electoratul va fi mişcat profund dacă, atunci când staţi de vorbă cu el şi-i vorbiţi de situaţiile grele, în colţul ochiului o să vă apară o lacrimă, o lăcrimuţă, orice. Dacă nu puteţi să faceţi chestia asta, ori vă lăsaţi păgubaşi, ori vă cumpăraţi o pipetă cu care, discret, în timpul discursului vă plantaţi o lacrimă. Buuun! Puteţi să le spuneţi oamenilor bancuri cu Bulă, evitaţi-le pe cele cu  Ceauşescu, atenţie la cele cu Iţic şi Ştrul, sunt foarte căutate, ţineţi minte, bancurile cu nebuni şi cele de genul „erau: un american, un rus, un neamţ şi un român…” Promiteţi-le oamenilor că, dacă veţi fi aleşi europarlamentari, la serviciu, la Bruxelles, o să mergeţi cu mijloacele de transport în comun şi din când în când fără bilet. Mai spuneţi-le, că nu vă doare gura, că odată ajunşi europarlamentari, veţi ceda apartamentul sau casa în care staţi şi veţi depune o cerere la primărie pentru atribuirea  unei noi locuinţe. Dacă după toate astea tot mai vreţi să ajungeţi europarlamentari, ştergeţi-o repede la partidul care e la putere că de-abia acum începe greul.

 

 

Posted by on March 25, 2014. Filed under COLUMNISTS,George Lixandru. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry