George LIXANDRU – Călin, file de PNL

COPERTAlixandru2

 

A fost odată ca niciodată. Că de n-ar fi fost, PNL nu ar mai avea rost. A fost odată ca niciodată PNL. Un partid mare, frumos, poate cel mai frumos din câte au fost vreodată. Dar, de fiecare dată când  îţi era doctrina lor dragă, când discursul lor îţi mergea la suflet, arunca cineva o bombă între ei. Şi, de fiecare dată, liberalii, formaţiunile lor, tot sar în aer. Altfel, ciorba liberală se reîncălzeşte odată la câţiva ani. Numai că, atunci când e reîncălzită, se acreşte cât ai zice Călin Popescu Tăriceanu. Asta e!

Şi, cică, a mai fost odată ca niciodată. Că de n-ar mai fi fost, USL nu ar mai avea rost. A fost odată ca niciodată USL. Şi pentru că USL fără PNL nu se putea, atunci apăru, în spatele lui Victoraş, Călin Popescu Tăriceanu. Dumnealui spune multe şi nevrute încă de pe vremea când îşi închipuia că e liberal. Nu este singurul. Numai că printr-o întâmplare mai mult sau mai puţin nefericită, unii îi zic concurs de împrejurări, copilul din flori al unei relaţii perfect nepotrivite dintre comunism şi capitalism, domnul Călin Popescu Liberaleanu, imberb şi imperturbabil, impetuos şi impermeabil, a ajuns, cum se putea altfel – să trăieşti, Victoraş ! -, printr-o întâmplare nefericită, i-am putea spune chiar viol cu acordul ambelor părţi, preşedintele Senatului României. Chiar  şi ajuns aici, Liberaleanu n-ar deranja pe nimeni dacă ne-ar lăsa în durerile noastre, în mereu schimbările noastre. Dar Liberaleanu, văzut dintr-odată aşezat la o masă alături de primul-ministru, nimeni altul decât micul acela al lui Băsescu, nu Boc, ci Porc, care se lăuda că Guvernul va face şi drege, deci aşezat comod acolo, domnu’ preşedinte a început să-şi dea cu părerea despre una, despre alta! Prost, da’ prost de tot! Liberalii prezenţi la faţa locului au încercat să-i spună că lucrurile nu stau sau nu vor sta aşa – săracii tot fac asta de vreo douăzeci şi ceva de ani –, dar el mergea ca liberalul de traistă înainte: „Biroul de la Casa Poporului e prea mare, întorci un tractor acolo, iar designul e prea de tot”. Ţara arde şi baba se piaptănă! La o asemenea declaraţie, pe curci le pufneşte râsul, iar Călin Popescu Liberaleanu, rezultatul împerecherii definitive dintre Băsescu şi Ponta, un act neruşinat prin voinţa siluită a ambelor părţi, poate liniştit să apară pe postul naţional de televiziune şi să spună: „Iertaţi-mă, am fost un dobitoc de liberal”. Călin, file de PNL va intra în istoria ţărişoarei noastre cu o declaraţie făcută odată la o anumită conferinţă de presă: „Din cauza preţului mic la benzină,  nimeni care avea maşină numai concepea să circule fără; în ţări cu nivel de viaţă mai ridicat, lumea este mult mai econoamă, pe când în România se cumpără maşini cu cilindree mare, fără probleme”. Cilindreea mică şi  pasu’ mare, domnu’ Călin, fi-ţi-ar biroul la Poarta Albă!

 

 

Posted by on March 13, 2014. Filed under COLUMNISTS,George Lixandru. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry