Cornel GINGĂRAŞU – Ghidul intoxicaţiilor comune la pisici

 652x450_080385-limiteaza-folosirea-substantelor-chimice-toxice-in-casa-ta

 

Există sute de substanţe toxice sau periculoase pentru sănătatea pisicilor şi la care ele ar putea avea acces. Dintre acestea, unele sunt cu toxicitate înaltă şi acest articol încearcă să lămurească problema otrăvirii cu substanţe banale pe care le avem cu toţii în casă.

Dacă bănuiţi ingestia unei substanţe periculoase, primă dată încercaţi s-o identificaţi, apoi citiţi pe etichetă despre toxicitatea acesteia. De multe ori, datele care se referă la pericolul pentru copii e valabil şi pentru animalele de companie. Odată ingerată substanţa, puteţi telefona pentru confirmarea toxicităţii la veterinar,  iar dacă vă deplasaţi la cabinet luaţi şi ambalajul produsului respectiv.

 

 Informaţii generale

 

În cele mai multe dintre cazuri, nu prea sunt multe de făcut acasă. De multe ori, în caz de urgenţă, veterinarul vă va recomanda inducerea vomei. În caz de substanţe periculoase pe piele, se poate face cu apă călduţă şi un săpun moale, neutru.

Amitraz – acesta este un paraziticid aflat în coliere sau în zgărzile anti-purici şi anti-căpuşi sau soluţiile de uz extern. Intoxicaţiile survin prin folosirea zgărzilor canine la pisici sau lingerea acestora. Simptomele apar la 2-6 ore după ingestie, când pisica devine letargică şi îşi pierde total tonusul muscular (slăbiciune). Alte semne sunt voma, diareea şi lipsa orientării (semne neurologice). Instalarea comei e foarte rapidă şi sunt frecvente cazurile în care apare moartea. Esenţială este precocitatea tratamentului, legată şi de indicaţiile stăpânului care observă legătura cu colierul sau solutia de amitraz.

Antigelul – intoxicaţia cu etilen-glicol este legată de ingestia de antigel sau alte substanţe care conţin acest alcool. Etilen-glicolul nu este toxic în sine, dar este metabolizat în câteva substanţe foarte periculoase şi cu efect letal. Leziunile sunt legate de funcţionarea anormală a sistemului nervos şi insuficienţa renală acută (blocaj renal). Dacă nu este tratată ingestia de antigel în primele 4-8 ore, poate apărea moartea. Pisicile sunt mai sensibile la etilen-glicol faţă de câini, în sensul că, pentru a se îmbolnăvi, e de ajuns o doză pe kilogram-corp mai mică. Fiind de 1,5 mililitri pe kilogram-corp, aceasta este mortală. O linguriţă de antigel este letală la o pisică de 3 kilograme. Dacă sunt tratate prompt şi corect, nu se instalează insuficienţa renală şi au mari şanse să scape. De observat: greaţa, voma, setea intensă şi care creşte permanent, incoordonarea mişcărilor, letargie, comă şi moarte. Semnele clinice apar de la 30 de minute pâna la 12 ore de la ingestie, în funcţie de cantitatea ingerată.

Aspirina - intoxicaţia cu aspirină apare la ingestia de salicilăţi sau produse conţinând aspirina. Pisicile şi animalele tinere sunt mai susceptibile la intoxicaţia cu aspirină din cauza metabolizării hepatice lente. Leziunile sunt corelate cu efectul de trombocitopenie, adică blocarea acelor globule sanguine responsabile cu încetinirea hemoragiilor şi formarea cheagurilor de sânge. Pot apărea hemoragii spontane şi vânătăi, pete şi în gură şi pe gingii. Semnele clinice se referă la hemoragii gastrice, vomă, dificultăţi respiratorii, probleme neurologice şi insuficienţă renală acută. Dacă constataţi ingestia aspirinei, transportaţi cât mai repede pisica la veterinar.

Arsenic - obişnuita intoxicaţie cu arsenic de pe vremea Agathei Christie e din ce în ce mai rară datorită dificultăţii de a obţine arsenicul. În prezent, pericolul vine doar din vechile produse anti-insecte, aşa-zisele capcane anti-insecte. După 1989, prezenţa acestei substanţe s-a diminuat, dar încă mai poate fi întilnită. Doza letală e de 1 până la 25 de miligrame pe kilogram şi tabloul clinic conţine greaţă, vomă severă şi diaree. Dacă e diagnosticat precoce, animalul poate scăpa cu viaţă. În cazul întirzierii tratamentului, sfârşitul e letal. Trebuie să verificaţi eticheta produsului în cazul în care pisica ingeră o capcană de insecte.

Agenţii de curăţare a băilor, albitorii şi alte corozive – aceştia pot produce leziuni severe de arsuri chimice. Înghiţite şi linse, aceste substanţe afectează limba, mucoasa bucală şi esofagul. Dacă evenimentul are loc în prezenţa dumneavoastră, trebuie să irigaţi gura cu cantitaţi mari de apă. Apa diluează concentraţia de substanţă periculoasă şi astfel se reduce avansarea leziunilor. Arsurile orale pot fi şi mai discrete şi pot ajunge să fie observate mai târziu. Simptomele sunt: pierderea apetitului, salivaţie excesivă, iritaţia şi frecarea zonei bucale cu labuţele.

 

Cum se poate induce voma la pisică

 

Voma este cea mai eficientă metodă de a îndepărta substanţa periculoasă, însă este esenţial ca aceasta să fie indusă imediat după ingestie (maxim 20 de minute).

Una dintre metode este de a administra peroxid de hidrogen 3%. Depăşirea acestei concentraţii poate face peroxidul toxic. Doza de administrare este de o linguriţă pe 4-5 kilograme de greutate. După administrarea dozei, se agită blând stomacul animalului pentru a se amesteca cu continutul gastric. Voma survine după 15-20 de minute.

Alte substanţe sunt siropul de Ipecac şi saramura. Din păcate, siropul se găseşte foarte greu la noi în ţară, iar apă sarată nu este foarte eficientă.

 

 

Posted by on March 9, 2014. Filed under FOCUS,Focus. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry