Secesiunea ucraineană – o dificultate în plus pentru tandemul Putin-Ianukovici. Crimeea, dorită de Rusia, dar un obstacol pentru Uniunea Vamală. Motyl: „Cred că dilema este Putin!”

Viktor Ianukovici şi Vladimir Putin

Viktor Ianukovici şi Vladimir Putin

 

Regimul Ianukovici a căzut, dar Ucraina e departe de a fi ieşit din zona tribulaţiilor politico-administrative. Din contră, citându-l pe premierul Poloniei, Donald Tusk, „dificultăţile abia încep”. Întrebarea care se află pe buzele tuturor în aceste zile este dacă Ucraina se va rupe sau nu în două. Datele situaţiei sunt cunoscute: ţara este neîndoielnic divizată din punct de vedere etnic şi cultural. Regiunea de Sud-Est este rusofonă şi rusofilă, iar Vestul este predominant naţionalist, eurosceptic şi anti-rus. Cu alte cuvinte, avem de-a face cu o atmosferă secesionistă apăsătoare care întreţine un orizont de aşteptări cât se poate de turbulent. Legat de această chestiune, a ameninţării secesioniste, profesorul Alexander J. Motyl, unul dintre cei mai apreciaţi experţi în materie de politică internă ucraineană, a oferit recent un interviu publicaţiei The Atlantic, în care pune un accent special pe conexiunile economice dintre regiunile Ucrainei şi pe detaliile de incomoditate geopolitică şi geostrategică pe care Vladimir Putin, preşedintele Rusiei, le are în problema ucraineană.

Motyl este adversarul ideii că tandemul Ianukovici-Putin ar urmări, cu adevărat, secesionarea Ucrainei. Totul pare, mai degrabă, o tactică de şantaj şi tratative.

Scanând economic Ucraina, iese la iveală următoarea stare de fapt: ca nivel de dezvoltare industrială, bazinul Doneţk, inima mafiotico-oligarhică a Ucrainei şi nucleul financiar cu cea mai mare condensare de capital, are tot ce-i trebuie ca să fie principalul motor economic al ţării. Numai că idealul tehnic al bazinului Doneţk nu are nimic de-a face cu realitatea lui statistică, ne explică Motyl, citând un studiu complex efectuat de un grup de economişti fără „motive de partizanat”.  Potrivit lui Motyl, Donbasul (bazinul Doneţk) este o imensă gaură neagră în bugetul naţional al Ucrainei şi o sursă inepuizabilă de sărăcie. Donbasul reprezintă cuibul Partidului Regiunilor (partidul lui Ianukovici) şi al Partidului Comunist, două grupări politice a căror bătălie constantă pentru sifonarea fondurilor de la buget este arhicunoscută. Desigur, rezultatul statistic al zonei se ciocneşte, însă, spectaculos şi cu optica locuitorilor, care, fiind captivi încă în „crezul sovietic că ei hrăneau întreaga Uniune Sovietică”, susţin că Donbasul subvenţionează întreaga Ucraină, ceea ce, precizează Motyl, constituie, pur şi simplu, o halucinaţie, deoarece bazinul Doneţk se află într-o înspăimântătoare necompetitivitate economică.

 

 „Pentru Putin, anexarea Crimeei este, sincer, floare la ureche”

motyl

Alexander J. Motyl

 

Motyl:

Da, există industrie acolo, şi o mare parte din ea este de clasă mondială. Dar, de asemenea, este şi o curea ruginită. Literalmente, porţiuni întregi din Donbas, din punct de vedere economic, ar trebui închise. Nu sunt profitabile şi nu vor fi niciodată profitabile, poate doar în cazul în care cineva ar investi mii de miliarde de dolari, dar aceste mii de miliarde de dolari pur şi simplu nu există în viitorul apropiat.”

The Atlantic întreabă: „Aţi susţinut că ameninţare secesionistă folosită de Rusia şi de regiunile pro-Moscova este, în esenţă, doar un şiretlic. Dar Rusia nu-şi doreşte cu ardoare să pună mâna pe Crimeea, de exemplu? Şi, oare, o majoritate din Crimeea nu-şi doreşte cu ardoare să se alăture Rusiei?”

Alexander J. Motyl răspunde:

Asta este excepţia argumentului. Jumătatea de excepţie. În Crimeea, desigur, sentimentul marii majorităţi a populaţiei este că regiunea e teritoriu rusesc, că vor afară şi că n-ar fi trebuit să facă niciodată parte din Ucraina. Este o populaţie extrem de naţionalistă. S-ar putea spune că chiar că este o populaţie şovină. Este cu siguranţă o populaţie intolerantă. Şi susţine constant integrarea în Rusia, susţine Partidul Comunist şi pe cel al Regiunilor.

Cred, însă, că problema nu sunt localnicii. Partidele şi localnicii vor clar acest lucru, integrarea în Rusia. Cred că dilema este Putin. El trebuie să-şi pună o foarte importantă întrebare strategică. Pe de o parte, pentru Putin anexarea Crimeei este, sincer, floare la ureche. N-ar necesita nicio agresiune militară, pentru că armata este deja cantonată în Sevastopol, în flota Mării Negre. Tot ce-ar avea de făcut ar fi să părăsească baza şi să declare Crimeea independentă. Floare la ureche! Problema este că, pentru Putin, asta ar stabili un precedent neplăcut şi periculos vizavi de vecinii săi non-ruşi. Dacă Putin pătrunde în Crimeea ca s-o elibereze, ca să zic aşa, sau să o anexeze, el va declara efectiv că Rusia are dreptul să-şi anexeze teritoriile populate cu ruşi din fosta Uniune Sovietică. Odată ce Rusia va declara că are dreptul de a profita de aceste teritorii populate cu ruşi, va sugera tuturor acestor ţări că se află într-un potenţial pericol viitor de a fi anexate de către Federaţia Rusă. Acest lucru va submina eforturile sale de a aduna republicile non-ruse din fosta Uniune Sovietică prin aşa-numita Uniune Vamală şi aşa-numita Uniune Eurasiatică. În acest moment, doar Belarusul şi Kazakstanul se află la bord. Putin trebuie să-şi pună această întrebare: Merită să-mi torpilez Uniunea Vamală şi Uniunea Eurasiatică pentru Crimeea?”

 

 

Posted by on February 23, 2014. Filed under headlines,POLITICA,Ştiri. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry