Portocale într-o găleată de plastic

Miracle Oranges

„Dă-te la o parte! Fă-mi loc, n-auzi?”

Sunt în faţa unui raft unde poţi să îndeşi portocale într-o găleată de plastic, până la refuz, şi apoi să pleci fericit la casă. Şi apoi, acasă la tine. Cu tot cu găleată. Portocale într-o găleată de plastic! Nici nu se putea o asociere mai potrivită. Parfum şi seducţie exotică, distilate într-o găleată de zoaie. Imaginaţie şi pragmatism consumerist. Pur românesc!

Cu toate acestea, a existat în acest supermarket în care mă aflu un instructor artistic, un designer de portocale, sau cum l-or numi în schema de angajare, care a hotărât pe loc că găleţile trebuie să fie albastre. Un joc pentru ochi şi o îndatorare cinstită pentru complementaritate nu e puţin lucru. Oranj şi albastru! Două culori tari şi două produse râvnite într-o natură moartă căreia nu i se poate rezista.

A trecut atâta vreme şi portocalele continuă să fie dorite la noi precum diamantele. E de înţeles! Încă o tară comunistă a cărei memorie reuşeşte să fie întreţinută de „bunăstarea” capitalistă autohtonă. Orice frustrare continuă să aibă nostalgiile ei, dar şi buzunarul gol al românilor continuă să distileze fel de fel de soluţii.

Dar nu pot să nu recunosc că, de data aceasta, se propune cumpărătorului o afacere aproape cinstită. Poţi să sortezi singur marfa şi s-o îndeşi în găleată. Să vezi cu ochii tăi ceea ce cumperi. Deci: 1) Poţi să alegi dacă-ţi face plăcere doar portocale sănătoase, nu din acelea stricate ca cele din plasele care sunt la ofertă tot timpul anului; 2) În funcţie de cât de bun echilibrist şi circar eşti, poţi să încarci găleata şi s-o porţi spre casa de marcat făcând adevărate piruete şi gesturi de balet. Evident că cei avantajaţi sunt cei veniţi cu întreaga familie, oameni care ştiu să lucreze în echipă. Unul merge şi altul susţine, aplecat peste găleată, portocalele jucăuşe. Cum vrea una să sară din vârful grămezii, cineva trebuie să o aducă la respect cu o lovitură scurtă. Însă inventivitatea celui care cumpără poate merge mai departe. Imaginează-ţi: poţi să deplasezi găleata cu o mână, în timp ce în palma celeilalte mâini mai poţi duce câteva portocale mici pe care, eroic, urmează să le „montezi” într-un echilibru perfect. Asta când ajungi cu găleata la casă. Totul e să nu respiri foarte tare pe gură. Vei putea astfel să suspini uşurat după aceea. Ai câştigat războiul în lupta cu societatea de consum şi cu sărăcia noastră capitalistă.

În România fiecare om are şansa de a fi câştigător. Nu trebuie decât să aibă „curaj”. Toată miza este pe „curaj”!

 

 

 

 

Posted by on February 13, 2014. Filed under FOCUS,Focus,Ochiul lui Kafka. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry