Despre mâncare şi literatură în Anno Domini 1983

manDeschid o pagină la întâmplare într-una din bizareriile apărute pe hârtie tipărită în epoca de tristă amintire. „Album literar gastronomic” se năştea în 1983 într-o variantă cartonată, fiind editat de una dintre cele mai importante reviste literare din ţară, revista „Viaţa Românească”. În epoca în care se improviza „la greu” şi se făceau tot felul de legături „bolnăvicioase” şi periculoase între politică şi literatură, între artă şi literatură, între sport şi literatură – această ultimă asociere era cea mai nimerită! – gastronomia filtrată şi amestecată în literatură avea menirea, probabil, de a distila sau de a anula capacitatea de a produce idei în cele mai neaşteptate fragmente de proză sau în poeme ale unor autori importanţi. Această uniune frumos mirositoare şi „grabnic dătătoare de pofte” părea de departe alegerea cea mai puţin vinovată. Să prezinţi adevărate scene bulimice în tot felul de texte, să le exemplifici în fragmente de o adevărată desfătare stilistică şi de o valoare literară incontestabilă, alături de reţete culinare, mi se pare o idee năstruşnică şi amuzantă. Pentru că autorul şi textul său se asezonau perfect pe pagină cu o reţetă de tocăniţă de vinete sau cu o reţetă de gulii cu smântână. Supa de morcovi, urzicile sleite cu usturoi, prunele în pijama, ciorba de crenvurşti cu iaurt erau impuse într-un chenar roşu pe partea dreapta a fiecărei pagini, garnisite cu poeme de Villon, Francis James sau Adrian Maniu. André Gide, cu „Fructele pământului”, n-avea cum să lipsească, Ilf şi Petrov, cu „Viţelul de aur”, la fel. Nici Jonathan Swift, cu „Îndrumări pentru bucătăreasă”, nici Maugham, cu „Prânzul”. Şi, culmea, în condiţiile unei atari vigilenţe desfăşurate de cenzură, coada şarpelui imperialist se strecura şi el nu într-o conservă, ci într-„Un magazin cu autoservire în California”, de Allen Ginsberg. Iarăşi, textele pilduitoare de respiraţie religioasă sau demne de oarecare interpretare, ca „Porcul” lui Claudel.

Albumul era plin de reţete, sfaturi spre cumpătare, învăţături de tăiat porcul în ziua de Crăciun şi bucăţi literare de top ale căror titluri trimiteau la o sugestie culinară.

Nu ştiu ce căuta printre ele „Marginea” lui Mandiargues, cu toate că, poate, tocmai titlul, neutralitatea şi modestia lui o aruncau undeva la periferie în desuetitudine şi dezinteres. Era la margine, deci putea să rămână!

În ceea ce-i priveşte pe clasicii noştri, pe lângă praznicele lui Creangă şi reţetele culinare povestite de Sadoveanu, autorii acestui almanah căutaseră musai să-i descifreze lui Eminescu poftele. Eminescu trebuia să troneze pe prima pagină şi nu avea versuri despre mâncare. Ei bine, le-au căutat şi le-au găsit! Şi le-au intitulat ameţitor „Poftele poetului”!

Evident că rafinatul Păstorel şi Brillat Savarin erau prezenţe importante care urmau să întregească acest minunat ghiveci literar-gastronomic. Problema era că, la bază, se afla o groaznică mistificare. Legătura dintre Păstorel sau Brillat Savarin şi reţetele lor complicate cu reţetele sărăcăcioase ale unei epoci pline de micime, de merluciu, de „adidaşi” de porc şi de neajunsuri era una imposibilă; decât dacă în intenţie făcea dovada unei consemnări cu valoare de document în plină prohibitivă apocalipsă comunistă. De altfel, curgeau sugestiile care amendau păcatele firii sau, mai bine zis, ale burţii. Albumul era plin de sfaturi despre cât să mâncăm şi despre cum să înlăturăm lăcomia.

În schimb, băutura a avut întotdeauna un statut special. Albumul gastronomic dedică acestei chestiuni multe pagini. Aflăm sfaturi despre „chefuială”, despre „dres” sau despre mahmureală. Băutura se dovedeşte a fi din vremuri imemoriale la noi cotată ca o faptă de vitejie destinată bărbaţilor puternici, „voinici care trebuie să fie mari în toate”:

Iară dânsul ce-mi făcea?

Nici cu mâinile n-o lua,

Mâinile-n şolduri punea

Şi cu dinţii o apuca,

Tocmai în fund o răsufla.

Şi bea una, şi bea două,

Şi bea patruzeci şi nouă”

Posted by on February 19, 2014. Filed under FOCUS,Focus,Ochiul lui Kafka. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry