Crimeea preia rolul principal în problematica Ucrainei. Armata rusă se cantonează în zonă. Putin, prins în menghina geopolitică, devine lacrimogen: „Ucraina este un partener, prieten şi frate!”

COPERTAflota

 

Noi informaţii:

Cadavrul unui bărbat decedat probabil din cauza unei crize cardiace a fost găsit în faţa Parlamentului regiunii Crimeea, în oraşul ucrainean Simferopol, unde au loc confruntări între manifestanţi pro – şi anti-ruşi, anunţă Mediafax, citând surse AFP.

Ministerul Sănătăţii din regiunea autonomă Crimeea:

Potrivit informaţiilor preliminare, bărbatul a suferit o criză cardiacă”

BBC Online relatează: peste 5.000 de persoane s-au reunit, astăzi, în faţa Parlamentului din Crimeea, majoritatea tătari dar şi proruşi. Tătarii crimeeni agitau drapele ucrainene scandând “Ucraina, Ucraina!”, în timp ce rusofonii agitau drapele ale Rusiei şi Crimeei şi strigau “Rusia, Rusia”. Tătarii crimeeni şi activiştii locali care susţin demonstranţii de la Kiev s-au reunit în faţa autorităţii legislative locale din Simferopol. În apropiere are loc şi o demonstraţie prorusă, cele două grupuri fiind separate doar de un cordon al poliţiei, a precizat sursa citată.

Tătarii crimeeni susţin că vor rezista oricărei tentative de secesiune orchestrată de forţele politice proruse.

Preşedintele Parlamentului regional din Crimeea, Volodimir Konstantinov, a negat că instituţia pe care o conduce intenţionează să ridice problema separării regiunii de Ucraina.

Konstantinov, citat de Interfax Ucraina:

Parlamentul Crimeei nu ridică problema secesiunii Crimeei de Ucraina. Este o provocare menită să discrediteze Consiliul Suprem al autonomiei şi să îl priveze de legitimitate. Locuitori ai Crimeei! Compatrioţi! Crimeea este casa noastră comună! Pacea acasă este în mâinile noastre! Nu daţi curs provocărilor! În această situaţie, păstraţi-vă calmul şi fiţi prudenţi în acţiunile voastre”

În ceea ce priveşte flota rusească poziţionată în largul Peninsulei Crimeea, ministrul rus al Apărării, Serghei Şoigu, a declarat că Rusia decis să consolideze protecţia flotei sale din Crimeea.

Şoigu, citat de AFP:

Analizăm alternativ ce se întâmplă în Crimeea şi în jurul flotei de la Marea Neagră. Luăm măsuri pentru a garanta securitatea instalaţiilor noastre, a infrastructurilor şi arsenalului nostru la Marea Neagră”

Crimeea, care a aparţinut mai întâi Rusiei în cadrul URSS, a fost ataşată Ucrainei în 1954. Ea continuă să găzduiască flota rusă la Marea Neagră în cartierele sale istorice din oraşul portuar Sevastopol.

 

 

 *

 

 

Un pion important în problema ucraineană este regiunea autonomă Crimeea, care, privită prin lupă militară, constituie pentru Rusia un „paradis” strategic vital. De aceea, nu ar trebui să mire pe nimeni dacă în jurul acestui obiectiv se vor produce în perioada următoare tot soiul de acte de intimidare şi de tatonare din partea Kremlinului. O ştire extrem de importantă care a circulat ieri pe agenţiile de presă a fost cea privind mobilizarea de către Rusia a unor nave cu trupe speciale în largul Peninsulei Crimeea. Evident, primul reflex la auzul unei asemenea informaţii a fost acela că Vladimir Putin, preşedintele Rusiei, s-a poziţionat la pândă, lăsând impresia unei iminente invadări a Crimeii. Potrivit unor surse politice ucrainene, nava rusească “Nikolai Filcenkov”, având la bord cel puţin 200 de militari, ar fi staţionată în largul Peninsulei. Alte patru nave militare ruse transportând trupe speciale ar fi plecat ieri din portul rus Anapa cu direcţia Sevastopol, anunţa site-ul britanic IBTimes. Sevastopol este cuibul naval al Flotei imperiale Ruse din Marea Neagră.

Oleh Tiahnibok, liderul formaţiunii naţionaliste ucrainene Svoboda, citat de Mediafax:

Am primit un mesaj telefonic de la un oficial din cadrul serviciilor de securitate din Crimeea. Astăzi la ora 12.00, în Portul Sevastopol a ajuns nava militară Nikolai Filcenkov. Are la bord 200 de militari, 328 de membri ai Forţelor Navale şi transportoare blindate de tip 10 BTR-80”

Postul Russia Today relata, ieri, că pe străzile din Sevastopol ar fi mărşăluit tancurile armatei ruse şi că aproximativ 26.000 de militari ruşi ar fi fost staţionaţi în zonă.

De altfel, speculaţiile din presă nu sunt lipsite de validitate, ci au parte şi de girul oficialilor ruşi, care au sugerat, sub protecţia anonimatului, că Moscova ar putea declanşa o intervenţie militară în sudul Ucrainei pentru a proteja etnicii ruşi, precum şi obiectivele militare din Crimeea.

 

Ipoteza lui Motyl

motyl

Alexander J. Motyl

 

Există un motiv real de panică? Adepţii ideii că, după căderea regimului Ianukovici, Ucraina va intra într-o zonă fisiunii secesioniste consideră că, da, există motive de panică şi că este doar o chestiune de timp până când harta ţării se va rupe în două. Argumentele pe care bat monedă aceştia au la bază tensiunea interetnică din interiorul poporului ucrainean, faptul că Ucraina ar îngloba, de fapt, două Ucraine pe punctul de a intra în coliziune tectonică: 1) cea a Sudului şi Estului, care este rusofonă şi rusofilă; 2) cea a Vestului, care este predominant naţionalistă, eurosceptică şi anti-rusă. Aceştia ar fi, în mare, suporterii abordării “clasice” de tip război rece, abordare cu un accent considerabil pus pe detaliul de secesiune. De cealaltă parte, se află, însă, cei care susţin că optica secesiunii este una mult prea naivă şi mult prea simplistă. Argumentul? Ucraina anului 2014 implică o problematică geostrategică mult prea complexă ca să poată fi comparată, de pildă, cu soarta Cehoslovaciei în anul 1968 sau cu Georgia din 2008. Să ne reamintim ce explica recent profesorul Alexander J. Motyl, unul dintre cei mai apreciaţi experţi în materie de politică internă ucraineană şi adversar al “opţiunii” secesioniste. Scepticismul lui Motyl este fundamentat, în principal, pe raţiuni economice. Într-un interviu alocat publicaţiei The Atlantic, Motyl oferă o “fişă tehnică”a conexiunilor economice dintre regiunile Ucrainei şi a detaliilor de incomoditate geopolitică şi geostrategică pe care Vladimir Putin le are în problema ucraineană. Pentru Motyl, ameninţările secesioniste ale lui Putin nu reprezintă decât o tactică de şantaj. De ce consideră Motyl că Putin nu va trece la acţiune? Din următorul motiv:

În Crimeea, desigur, sentimentul marii majorităţi a populaţiei este că regiunea e teritoriu rusesc, că vor afară şi că n-ar fi trebuit să facă niciodată parte din Ucraina. Este o populaţie extrem de naţionalistă. S-ar putea spune că chiar că este o populaţie şovină. Este cu siguranţă o populaţie intolerantă. Şi susţine constant integrarea în Rusia, susţine Partidul Comunist şi pe cel al Regiunilor.

Cred, însă, că problema nu sunt localnicii. Partidele şi localnicii vor clar acest lucru, integrarea în Rusia. Cred că dilema este Putin. El trebuie să-şi pună o foarte importantă întrebare strategică. Pe de o parte, pentru Putin anexarea Crimeei este, sincer, floare la ureche. N-ar necesita nicio agresiune militară, pentru că armata este deja cantonată în Sevastopol, în flota Mării Negre. Tot ce-ar avea de făcut ar fi să părăsească baza şi să declare Crimeea independentă. Floare la ureche! Problema este că, pentru Putin, asta ar stabili un precedent neplăcut şi periculos vizavi de vecinii săi non-ruşi. Dacă Putin pătrunde în Crimeea ca s-o elibereze, ca să zic aşa, sau să o anexeze, el va declara efectiv că Rusia are dreptul să-şi anexeze teritoriile populate cu ruşi din fosta Uniune Sovietică. Odată ce Rusia va declara că are dreptul de a profita de aceste teritorii populate cu ruşi, va sugera tuturor acestor ţări că se află într-un potenţial pericol viitor de a fi anexate de către Federaţia Rusă. Acest lucru va submina eforturile sale de a aduna republicile non-ruse din fosta Uniune Sovietică prin aşa-numita Uniune Vamală şi aşa-numita Uniune Eurasiatică. În acest moment, doar Belarusul şi Kazakstanul se află la bord. Putin trebuie să-şi pună această întrebare: Merită să-mi torpilez Uniunea Vamală şi Uniunea Eurasiatică pentru Crimeea?”

 

 Un detaliu neglijat: rolul armatei ucrainene

armataucraina

 

O perspectivă interesantă asupra acestui conflict, în linia scepticismului lui Alexander J. Motyl, ne parvine şi din partea publicistului Ion Petrescu, specialist pe probleme de securitate naţională. Petrescu pune lupa pe un detaliu neglijat de mulţi analişti: armata ucraineană.

Ion Petrescu, pe blogul ziarului Adevărul:

Condusă, până la destituirea sa, de generalul-colonel Volodymyr Zamana, ca şef al Statului Major General, fiind înlocuit de Ianukovici cu amiralul Iuri Ilyin, care a comandat, anterior, Forţele Navale Ucrainene, armata ucraineană rămâne garantul securităţii naţionale a Ucrainei. Volodymyr Zamana, care a fost imediat numit membru al Consiliului Naţional de Securitate şi Apărare, un organism subordonat preşedintelui ucrainean, a fost împuternicit de Parlamentul Ucrainei, după fuga preşedintelui ţării, din Kiev, să supervizeze activitatea organismului militar naţional. Forţele Armate Ucrainene sunt apreciate, la nivelul NATO şi ONU, pentru contribuţia lor, prin unităţile expediţionare, la operaţiunile de menţinere a păcii, derulate sub stindardele celor două structuri multinaţionale menţionate. Aspect remarcat şi la întâlnirea generalului Zamana, cu Jean – Paul Palomeros, Comandantul Suprem Aliat pentru Transformare, când au fost abordate perspectivele de cooperare între Ucraina şi NATO, inclusiv conceptul de utilizare a Forţelor Aliate, aspecte ale capabilităţilor multinaţionale şi luarea în considerare a experienţei de luptă a forţelor aliate şi a celor partenere, precum ucrainene. La ministerul rus al forţelor armate a fost înţeles mesajul clar transmis duminică, 23 februarie, prin intermediul postului de televiziune NBC, de către Susan Rice, consilierul pentru securitate naţională, al preşedintelui Barack Obama. Rice a reamintit generalilor ruşi că şi în august 2008, Statele Unite ale Americii au trimis puşcaşi marini spre Georgia. Iar la apariţia primei fregate americane, cu infanterişti marini la bord, comandanţii ruşi au primit ordin să îşi retragă trupele invadatoare în ordine, mai ales că unele subunităţi se aflau la câteva sute de metri de locul previzibil de debarcare al militarilor americani. De data asta, dacă Moscova va opta pentru susţinerea secesiunii Crimeii, puşcaşii marini americani vor fi trimişi din nou, iar Crimeea va reveni sub conducerea autorităţilor de la Kiev. Preşedintele Vladimir Putin nu a delegat vreunui oficial rus misiunea de a răspunde avertismentului public al Casei Albe, cel mai dur, de la instalarea lui Barack Obama ca preşedinte al Statelor Unite. În schimb, preşedintele rus a depus o coroană de flori, tot duminică, 23 februarie, la ora 10.45, la Monumentul Soldatului Necunoscut, cu ocazia Zilei Apărătorului Patriei, un eveniment marcat vineri şi la ambasada rusă din Bucureşti, dar unde nu au fost prezenţi ambasadorul Ucrainei în România şi ataşatul militar ucrainean. În aceeaşi zi, la ora 18.20, la iniţiativa cancelarului german, Vladimir Putin a discutat cu Angela Merkel, evident despre evoluţia situaţiei din Ucraina, îngrijorarea oficialului german fiind că, după încheierea Jocurilor Olimpice de Iarnă, la ora 22.30, liderul de la Kremlin ar putea lua decizii privind reacţii de o anumită factură, inclusiv manu militari, în legătură cu evenimentele din statul vecin, ucrainean. Cum între convorbirea telefonică, cu doamna Merkel, şi ceremonia de închidere a Olimpiadei de la Soci, preşedintele Rusiei a avut dialoguri, succesive, cu omologul bulgar, Rosen Plevneliev şi premierul sârb Ivica Dacic, zarurile par a nu fi aruncate, de la Kremlin, pe masa generalilor din conducerea armatei ruse. Un recurs la o operaţiune militară nu ar rămâne fără o reacţie imediată a NATO, mai ales că funcţionează telefonul special, care asigură legătura directă dintre generalul danez Knud Bartels, şeful Comitetului Militar al NATO şi generalul-colonel Valeri Gerasimov, şeful Statului Major General al Forţelor Armate Ruse. Aşa cum generalul Zamana nu s-a sfiit să spună NU întrebuinţării armatei ucrainene la operaţiuni de represalii împotriva manifestanţilor pro-europeni, aşa acelaşi general va spune NU eventualei intervenţii militare ruse. Nu doar verbal. Armata ucraineană având 159.000 de militari activi, 1.000.000 de rezervişti gata de luptă, în 24 de ore şi alte şase milioane mobilizabili în următoarele zile. Teritoriul pe care ar acţiona forţele militare ruse ar deveni iadul pe pământ, iar intervenţia militară a puşcaşilor marini americani ar face diferenţa specifică, restabilind forţa statului ucrainean de drept, asupra teritoriilor temporar declarate secesioniste, cu protecţia fragilă a unor unităţi militare ruse. Recursul la soluţia manu militari, ar fi pentru Putin începutul sfârşitului regimului său autoritar, asta pentru că a doua zi, după declanşarea unei operaţiuni militare, în Ucraina, opoziţia rusă este capabilă să iniţieze un Euromaidan la Moscova”

 

 Menghina. Putin. Poporul

putin

Vladimir Putin

 

Vladimir Putin pare a se afla captiv între pereţii unei menghine. De o parte, apăsând ameninţător, se află situaţia deja “clasicizată” din Cecenia, unde armatele separatiste au creat o republică mafiotică pur-sânge, iar succesorii acelor rebeli s-au extins galopant în Caucazul de Nord. De cealaltă parte a strânsorii, Ucraina, ţara fără de care Rusia, potrivit renumitei afirmaţii a lui Zbigniew Brzezinski, n-ar fi decât un stat imperial predominant asiatic ce va absorbit în conflictele din acel nucleu. Dacă în 2008, Vladimir Putin îi spunea apăsat preşedintelui de atunci al Statelor Unite, George Bush, că Ucraina este un “accident al istoriei”, anul trecut, în schimb, preşedintele Rusiei a adoptat un alt limbaj, explicând cu orice ocazie ivită că între Ucraina şi Rusia există o strânsă legătură spirituală. Nu de puţine ori, referindu-se la Ucraina, Putin a folosit în exces formulări precum “partener, prieten şi frate”. Mai mult, în septembrie 2013, participând la o întâlnire a Clubului Internaţional Vadai, care reuneşte anual experţii de top ai Rusiei, Putin a apăsat şi mai adânc pedala declaraţiilor lacrimogene, afirmând următoarele: “Noi suntem un singur popor”.

 

Numai că…

crimeea

 

Uwe Klaussmann, într-o analiză pentru Der Spiegel:

A devenit clar că abordarea lui Putin în Ucraina a suferit de acelaşi eşec strategic care a accelerat prăbuşirea Uniunii Sovietice: Moscova şi-a făcut un obicei din a acorda sprijin unor <<oameni de paie>> în ţările cu care se învecinează – lideri corupţi care, până la urmă, sfârşesc prin a fi răsturnaţi de popor.

Imaginea Kievului pe care experţii o conturează în prezent este una întunecată. Oleksandr Turcinov, preşedintele interimar ucrainean, este considerat la Moscova drept un pragmatic, unul care caută o relaţie de afaceri cu Rusia. Dar experţii din capitala rusă cred că noua politică de conducere a Ucrainei va avea mari dificultăţi în stabilizarea situaţiei, parţial din cauză că, pe lângă profunda divizare a ţării, ţara este, de asemenea, şi pe buza falimentului. Provinciile de limbă rusă din jumătatea estică a Ucrainei sunt îngrijorate de extremiştii de dreapta al căror sprijin este în creştere rapidă (…)

Atât Putin, cât şi consilierii săi pe politică externă, sunt conştienţi de faptul că aceste evoluţii ale evenimentelor cresc riscul unei confruntări între Rusia şi Occident. Dar ei sunt, de asemenea, conştienţi şi de faptul că actuala conducere, relativ moderată, de la Kiev ar putea – în cazul în care ar da dovadă de incompetenţă sau, mai rău, de corupţie – să devină cu uşurinţă victima următorului val revoluţionar. Val care i-ar putea propulsa pe naţionalişti la putere (…)

Flota Rusiei este poziţionată în Marea Neagră, în oraşul Sevastopol din Crimeea, cu a sa majoritate de populaţie rusă. Nimeni din Rusia nu îl va ierta pe Putin dacă va permite acestui oraş, flotei şi familiilor personalului maritime stabilite acolo să cadă în mâinile naţionaliştilor ucraineni. Preşedintele rus s-ar putea confrunta în curând cu cea mai dificilă decizie din viaţa lui”

 

Câteva detalii despre Crimeea

port

 

  • Crimeea este situată în Sudul Ucrainei, cu o populaţie de 2,5 milioane de locuitori;
  • 60% sunt ruşi, 23% ucraineni, iar 10% tătari;
  • Este singura regiune autonomă a Ucrainei rămasă după căderea URSS-ului;
  • În urma semnării tratatului “Pace şi Prietenie”, în 1997, Ucraina şi Rusia au căzut de acord ca, timp de două decenii, oraşul Sevastopol să devină bază pentru flota militară rusă;
  • În prezent, atât flota rusă, cât şi cea ucraineană sunt cantonate în Sevastopol;
  • De la semnarea tratatului şi până la această oră, relaţia dintre Rusia şi Ucraina privind controlul asupra resurselor hidrografice ale zonei a fost una permanent tensionată.

 

 

 

Posted by on February 26, 2014. Filed under headlines,POLITICA,Ştiri. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry