Ucraina, în pragul unui război civil. Euromaidanul şi-a organizat strict terenul de luptă. Principala revendicare: Jos Ianukovici! Andruhovici: „Nu putem trăi într-o închisoare pe viaţă”

Foto: RIA NOVOSTI

Foto: RIA NOVOSTI

 

Un detaliu cu totul copleşitor al protestelor din Kiev este legat de rigoarea organizatorică a manifestaţiilor pro-UE şi anti-Ianukovici. Protestele împotriva împingerii Ucrainei în zona de influenţă rusă durează de două luni, timp în care fotoreportajele au alocat o atenţie aparte felului în care Euromaidanul şi-a dezvoltat terenul de luptă. Ceea a început ca o formă minimală de protest a devenit într-un timp extrem de scurt, prin acumulare de adeziune populară şi politică şi printr-un asamblaj logistic absolut impresionant, o manifestaţie de amploare revoluţionară dispusă într-o arhitectură defensivă de-a dreptul monumentală. Odată cu sporirea numărului de manifestanţi, au răsărit fulminant baricade construite din saci de nisip, pietre şi sârmă ghimpată, popote, corturi medicale şi pentru rugăciune, centre organizatorice în clădiri ocupate, până când centrul Kievului s-a preschimbat într-o veritabilă tabără militară cu reguli stricte. Un alt factor ameninţător nu doar pentru fizicul, dar şi pentru moralul manifestanţilor, în afară de bastoanele jandarmilor sau, mai nou, ţeava lunetistului, îl reprezintă şi gerul, asprimea demoralizatoare a unei ierni siberiene căreia, dacă eşti prost organizat, nu-i poţi ţine piept decât un număr nesemnificativ de zile. Rolurile sunt, aşadar, clar delimitate. Diviziunea muncii e sacră. Nu trebuie lăsată nicio portiţă liberă haosului.

Centrul Kievului este, în prezent, la un pas de război civil. Miroase peste tot a lemn ars. Mirosul de lemn ars fuzionează în aer cu putoarea asfixiantă a cauciului ars. Zăpada e amestecată cu cenuşă. Sufocată de flăcări şi dominată de ziduri înalte de fum printre care zac în instantanee post-apocaliptice caroserii carbonizate şi baricade transformate în scrum, Piaţa Europei desfăşoară detaliat cronica ciocnirilor din ultima săptămână dintre manifestanţi şi forţele de ordine, după ce Parlamentul ucrainean a adoptat un pachet de legi anti-protest. În fapt, schimbarea macazului în direcţia unei dictaturi pur-sânge. Reuters, AFP, AP şi alte agenţii de presă difuzează pe bandă rulantă imagini cu figuri năclăite de sânge sau trupuri zbătându-se la pământ sub loviturile jandarmilor Berkut într-un spectacol al deplinei ferocităţi poliţieneşti. Bilanţul până la această oră: 5 morţi, peste 300 de răniţi şi mai multe persoane dispărute în mod misterios. Opozanţii spun că de vină pentru manifestanţii ucişi sunt forţele Berkut. 4 din cei 5 prezintă urme de gloanţe. Poliţia? Când nu se face că plouă, infirmă acuzele. Mai mult, ca totul să capete aerul unui preludiu dictatorial cu cap şi coadă în afirmarea dispreţului, excesele jandarmilor merg şi până la maltratări sub lupa iPhone-ului. 23 ianuarie, o înregistrare pe YouTube, preluată imediat de presa ucraineană: un protestatar fără haine este scos în zăpadă lângă o camionetă a poliţiei de membri ai forţelor antirevoltă, unii dintre ei mascaţi şi înarmaţi cu bastoane. Înainte de a-l urca pe bărbat în camionetă, aceştia îl insultă, îl obligă să facă poze şi îl lovesc. Nici jurnaliştii n-au scăpat din raza bastonului “patriotic” marca Berkut. Recent, un jurnalist rus al site-ului Lenta.ru a fost reţinut câteva ore de poliţia ucraineană şi a fost bătut în detenţie.

Cât priveşte facţiunile implicate în proteste, totul a început cu două tabere distincte bătând palma: intelectualii pro-UE şi membrii partidelor de opoziţie, care vânează preluarea puterii. Chiar dacă nu toţi actorii implicaţi împart doleanţe pro-europene, obiectivul rămâne deocamdată unul comun: dărâmarea regimului Ianukovici.

Site-ul Casa Jurnalistului a dedicat un reportaj amănunţit aspectului organizatoric al protestelor din Ucraina. Durata documentării: 10 zile.

Radu Ciorniciuc, autorul reportajului, spune:

Am stat zece zile pe Maidanul European ca să înțeleg ce se petrece acolo. 

Am văzut luptători din brigăzi paramilitare, alături de studenți și profesori, care asigurau paza Pieței. Sute de voluntari pregăteau mâncare pentru zecile de mii de locuitori permanenți din Maidan. Sute de autocare plătite de politicieni să aducă în Kiev oameni din toată țara. Preoți care țineau slujbe de binecuvântare pe aceeași scenă pe care cântau zi-lumină trupe de punk, rock sau pop. Politicieni care aruncau pumni, cot la cot cu alegătorii, în polițiștii care voiau să dea buzna în Piață.”

 

Primele baricade

baricadecasajurnalistului

Foto: Casa Jurnalistului

 

Au apărut în decembrie, după decopertarea scheletului unui brad de Crăciun de vreo 20 de metri:

Au folosit cartoanele și crengile să blocheze căile de acces. La trei săptămâni de la începutul protestului, poliția a încercat să elibereze Piața.

În locul  baricadei distruse, protestatarii au făcut un munte cu saci plini cu gheață și praf de ciment, au înfipt țepușe lungi din fier pe exterior, apoi au împrejmuit locul cu sârmă ghimpată și au turnat apă peste tot, până când caldarâmul noroios de pe strada care duce la Guvern s-a transformat în patinoar (…)

Ca să intri în Piață, tre’ să treci de niște filtre din pațani tineri, îmbrăcați ca la armată. Haine kaki, bocanci înalți, din piele, căști de război și bastoane de miliție (…)

Un tânăr cu ochii negri stă cu mâinile în șolduri în fața câtorva zeci de oameni cu căști de construcții pe cap și scuturi din placaj subțire în mâini. Alți o sută cască gura ca la bâlci. Tânărul cu ochii negri și cu vestă antiglonț strigă la oamenii cu scuturi să se izbească unii de alții. Oamenii cu scuturi execută  robotic.

Pe tânăr îl cheamă Aleksander, are 27 de ani și e comandantul oamenilor care păzesc principala baricadă din Maidan, construită pe strada care duce la clădirea Guvernului. A făcut șase ani de armată. Acolo a învățat cu ce se mănâncă strategiile militare.

Oamenii l-au ales șef după ce a venit cu un plan detaliat despre cum să întărească punctele slabe din apărarea Pieței. I-a învățat să stea în formație și să-și contruiască scuturile, apoi a muncit cu ei să întărească pereții baricadei.”

 

Veteranii de război şi securizarea Pieţei

euromaidan

 

Un rol important în securizarea bazei opozanţilor îl joacă şi veteranii războiului sovietic din Afganistan:

Îi poți vedea peste tot în Piață. Pe voluntari în punctele de control de la intrări, patrulând câte doi sau în prima linie, atunci când se-anunță vreo bătaie cu mascații.

Majoritatea sunt cărunți și toți poartă veste vișinii, cu simbolul organizației desenat pe piept: un bărbat ghemuit pe jos, flancat pe ambele părți de doi flăcăi vrednici, stând în picioare. Veteranii merg țanțoș ca rinocerii, iar oamenii simpli îi salută respectuos și se feresc să stea în calea lor.

Veteranii îi urăsc pe ruși, deși au luptat pentru ei. În 1988, cu un an înainte de sfârșitul războiului din Afganistan, au fost abandonați de aliații sovietici pe câmpul de luptă. Trei ani mai târziu, în 1991, veteranii și-au făcut partid politic ca răspuns la situația politică din Rusia. La Moscova, KGB și un grup de parlamentari comuniști puneau la cale o lovitură de stat. Autoapărarea Poporului Ucrainian, partidul veteranilor, e una din cele mai active organizații politice anti Rusia din Ucraina. (…)

Pe studenți i-au instruit cum să patruleze, să adune informații despre dușmanii care fac propagandă pro-Ianukovici în interiorul Pieței și să-i olunt mâna poliției pe agitatori. Cu cei din brigăzile paramilitare au făcut grupuri speciale pe care le-au învățat cum să facă față atacurilor poliției.

Cortul unde locuiesc șefii veteranilor e în mijlocul Pieței. Ca să ajungi la el trebuie să treci de două puncte de control unde ești verificat de cuțit și legitimație.”

 

Zecarii şi sutarii

shutterstock

Foto: Shutterstock

 

Ciorniciuc:

Cei 3000 de luptători voluntari trebuiau organizați într-o o ierarhie simplă, dar strictă.

Așa că i-au împărțit în Zecari, responsabili de grupurile de câte zece oameni, Sutari, responsabili de grupurile de-o sută, locotenenți, comandanți și barosanul cel mare, care-i sprijină financiar, generalul Andiy Parubiy, parlamentar din partea partidului de opoziție Batkivshchyna. În fiecare zi se țin ședințe militare, soldații dau de seamă înaintaților în grad și se pun la cale planuri de acțiune pe ziua următoare.”

 

Svoboda

1afp

Foto: AFP

 

Svoboda este al patrulea partid din Ucraina. Partid ultra-naţionalist, condus de Oleg Tiahnibok. Svoboda s-a implicat fervent încă de la începutul protestelor, cele trei partide de opoziţie picând de acord ca organizaţia politică a lui Tiahnibok să ţină sub asediu clădirile ocupate din Piaţa Independenţei.

CV-ul politic al lui Tiahnibok este unul pântecos în materie de lupte de stradă şi confruntări cu justiţia.

Împingerea Ucrainei în aria de influenţă a Kremlinului de către Viktor Ianukovici a ridicat Svoboda pe un val de popularitate.

Ciorniciuc:

Svoboda (tradus Libertate) își antrenează membrii pentru acțiuni de gherilă. În fiecare an, Partidul Libertății își duce oamenii în munți și, pe lângă cursurile de ideologie ultra-naționalistă, îi învață și cum să bată sau cum să ia bătaie, cum să ocupe o clădire și cum s-o țină ocupată. <<Ne antrenăm și aici, dar cel mai mult vara, în munții Carpați. Tot ce-am învățat în taberele pentru antrenamente m-a ajutat mult în timpul atacului polițiștilor>>, spune un pațan pe la vreo 30 de ani, cu ochii mici și fruntea îngustă.”

 

 Aprovizionarea

bucatarieeuromaidan

kyivpost

Foto: Kyiv Post

 

Ciorniciuc:

Zilnic, de dimineața până seara, mașini mari și mici aduc provizii pentru locatarii din Piață. Sunt susținătorii opoziției. Saci cu cartofi, lăzi cu pești, borcane cu zacuscă, conserve și remorci pline cu lemne de foc. Orice e nevoie ca oamenii să nu plece ori să ducă lipsă de ceva.

Mâncarea caldă se gătește afară. Au fost amenajate zeci de mini-bucătării, unde voluntari din toată țara ciopârțesc cărneturi și legume și învârt ca disperații în ciaune, cu linguri mari din lemn. Printre sutele de corturi ancorate între dale de ciment, cazanele pline cu zemuri aburesc și împrăștie mirosuri de cantină pe-o distanță de câțiva kilometri. Sute de oameni, protestatari, trecători, dârdâitori de frig, stau la cozi în fața cazanelor pentru un blid cu mâncare caldă.”

 

Preoţii

preotulafp

Foto: AFP

 

Una dintre cele mai tulburătoare fotografii de la izbucnirea mişcărilor de stradă a fost făcută de un reporter AFP în această săptămână, pe 22 ianuarie. În fotografie, ţinând o cruce de lemn îndreptată spre mulţimea protestarilor, un preot se pune între forţele de ordine şi manifestanţi, încercând să oprească iminenta ciocnire violentă dintre cele două tabere.

Încă de la începutul protestelor, zeci de preoţi ortodocşi şi de studenţi la teologie s-au implicat de partea manifestanţilor pro-UE:

Zeci de preoți ortodocși și studenți la Teologie păzesc baricade și dau binecuvântări. Patriarhia Ortodoxă din Kiev susține, încă de la început, mișcarea Euro Maidan. În timpul primelor ciocniri dintre protestatari și polițiști, preoții i-au lăsat pe oameni să se adăpostească într-una din mănăstirile din apropierea Pieței Independenței, ca să nu fie prinși și arestați de miliție.

Mulți dintre preoți sunt voluntari la bucătării, pe baricade sau la punctele de control, iar când se lasă cu bătaie se pun între polițiști și protestatari, își scot crucile din aur și încep să se roage și să facă apel la pace. Câțiva preoți au amenajat corturi în Piață, unde oamenii pot veni să se spovedească, să fie unși cu mir ori să primească sfaturi duhovnicești.”

 

“Să nu credeți că manifestanţii sunt <<extremiști>> sau <<provocatori>> sau <<radicali de dreapta>>”

iuriandruhovici

Iuri Andruhovici

 

Iuri Andruhovici, scriitor ucrainian de primă mână, ale cărui cărţi au apărut în numeroase traduceri din străinătate, inclusiv în limba română, a trimis, recent, o scrisoare către presa din afara graniţelor Ucrainei, anunţă Ora de Timiş.

Textul integral al scrisorii, tradus din limba engleză de Ioana Gruenwald:

Dragi prieteni,

mai ales jurnaliști străini și redactori de presă,

În ultimele zile am primit de la voi numeroase întrebări cu privire la situația actuală de la Kiev și din restul Ucrainei, rugăminți de a-mi exprima părerea cu privire la ce se întîmplă acum și cum ar putea să arate viitorul apropiat. Deoarece nu sunt în stare fizic să răspund separat, cu un amplu eseu analitic, tuturor publicațiilor voastre, m-am hotărît să formulez o declarație succintă pe care fiecare dintre voi o poate folosi după cum crede de cuviință.

Iată cele mai importante lucruri pe care trebuie să vi le spun.

În timpul celor aproape patru ani de guvernare, regimul dlui Ianukovici a adus țara și societatea într-o stare de tensiune maximă.

Mai mult decît atît, s-a izolat într-o situație fără ieșire în care trebuie să se cramponeze pentru totdeauna de putere – prin orice mijloace, dacă este necesar. Altfel vor fi nevoiți să înfrunte justiția, de pe pozițiile unor criminali. S-a furat și s-a uzurpat la un nivel care depășește orice imaginație în ceea ce privește avariția umană.

Singurul răspuns pe care acest regim îl oferă protestelor pașnice, ajunse acum în a treia lună, este violența, violență care escaladează și care este de natură <<hibridă>>: atacul forțelor speciale se combină cu persecuții și hărțuieli individuale ale reprezentanților opoziției dar și ale participanților implicați în acțiuni de proteste (urmărire, bătăi, incendieri de mașini și case, vandalizări de locuințe, arestări, proceduri judiciare părtinitoare).Cuvîntul cheie este intimidarea. Dar de vreme ce ea nu are nici un efect și oamenii continuă protestele la o scară crescîndă, măsurile represive ale puterii devin și mai dure.

Baza legală a acestor măsuri a fost creată pe 16 ianuarie – cînd membrii Parlamentului, care este complet subordonat președintelui, pe fondul unei violări evidente a legii electorale, a Constituției înseși, au votat-o în cîteva minute (!) prin simpla ridicare de mînă. Astfel au devenit legale o întreagă serie de schimbări care introduc măsuri dictatoriale și starea de urgență în țară, fără măcar să trebuiască să mai fie declarate formal. De exemplu, scriind și răspîndind acest apel, devin subiectul mai multor articole de lege nou introduse care vizează <<defăimarea>>, <<inflamarea tensiunilor>> etc.

Pe scurt, dacă aceste <<legi>> sunt recunoscute, putem ajungem la concluzia:în Ucraina, orice nu este permis în mod explicit de către puterea actuală este interzis. Singurul lucru permis de către putere este supunerea în fața ei.

Pe 19 ianuarie, societatea ucrainiană s-a revoltat împotriva acestei așa-zise legi și s-a mobilizat din nou pentru a-și apăra viitorul.

Astăzi, pe diferite canale de televiziune din Kiev se pot vedea protestatari cu tot felul de căști și măști pe față, uneori cu bîte de lemn în mînă. Să nu credeți că aceștia sunt <<extremiști>> sau <<provocatori>> sau <<radicali de dreapta>>. Chiar eu și prietenii mei ieșim la protest îmbrăcați astfel. În acest sens și soția și fiica mea, prietenii noștri și eu suntem cu toții „extremiști”. Nu avem de ales: trebuie să ne apărăm viața și sănătatea, precum și viața și sănătatea celor de lîngă noi. Unitățile forțelor speciale trag în noi, lunetiștii lor ne omoară prietenii. Numărul protestatarilor uciși în zona guvernului a ajuns, conform mai multor rapoarte, la 5 sau 7 persoane. În plus, zeci de persoane din Kiev sunt date dispărute.

Nu putem înceta protestele, deoarece acest lucru ar însemna că suntem de acord să trăim într-o țară care s-a transformat într-o închisoare pe viață. Tinerii ucrainieni care au crescut și s-au maturizat în anii post sovietici resping instinctiv această formă de dictatură. Dacă dictatura cîștigă, Europa trebuie să ia în calcul perspectiva unei Coreea de Nord la granița ei de est și, conform unor estimări, a unui număr între 5 și 10 milioane de refugiați. Nu vreau să vă înspăimînt.

Avem acum o revoluție a tinerilor. Cei de la putere poartă acest război mai ales împotriva lor. Cînd se lasă întunericul la Kiev, grupuri neidentificate de persoane în civil umblă prin oraș, și îi vînează mai ales pe cei tineri care poartă simbolurile Maidanului și Uniunii Europene.

Îi răpesc, îi duc în pădurile din afara orașului, unde îi dezbracă și îi torturează, în frigul fioros. Dintr-un motiv ciudat, aceste victime sunt în marea majoritate artiști tineri – actori, poeți, pictori. Ai sentimentul că niște escadroane stranii ale morții au fost trimise prin țară cu ordinul de a șterge de pe fața pămîntului tot ce are mai valoros.

Încă o caracteristică: în spitalele din Kiev forțele de poliție arestează protestarii răniți; sunt răpiți (vorbim deci de persoane rănite), duși la interogatorii în locuri secrete. A devenit periculos să te duci la un spital, chiar și pentru un trecător obișnuit care doar a fost zgîriat de o grenadă de plastic a poliției. Medicii nu pot decît să facă un gest neputincios și să dea drumul pacienților care încap pe mîna așa ziselor <<forțe de impunere a legii>>.

În concluzie: în Ucraina se comit acum la scară largă crime împotriva umanității iar guvernul actual poartă întreaga responsabilitate pentru aceste fapte. Dacă este să vorbim de extremiști, în această situație, ei sunt tocmai liderii acestei țări, și ei își merită pe deplin această etichetă.

În ceea ce privește întrebările voastre – sînt unele la care îmi este greu să răspund: nu știu ce se va întîmpla mai departe, așa cum nu știu ce voi ați putea face pentru noi. Puteți totuși răspîndi acest apel, în măsura posibilităților voastre. Și totodată fiți alături de noi. Gîndiți-vă la noi. Vom învinge în cele din urmă, indiferent de cît de înverșunați vor fi ei. Fără să exagerez, poporul ucrainian apără acum, cu propriul său sînge, valorile europene ale unei societăți libere și drepte. Sper din toată inima că apreciați acest lucru”

 

 

Posted by on January 24, 2014. Filed under headlines,POLITICA,Ştiri. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry