Ucraina va decide succesul sau insuccesul Uniunii Europene. Summit-ul de la Vilnius va arăta clar dacă „seducţia” europeană e mai puternică decât banii. T. Băsescu: „Noi suntem cei mai afectaţi de o eventuală îndepărtare a Ucrainei”

Colaj: Sud-Est Forum

Ucraina este cuiul din talpa Uniunii Europene în cadrul Summit-ului (decisiv!) de la Vilnius. Decizia preşedintelui ucrainean Viktor Ianukovici de a-şi păstra ţara într-o zonă de influenţă rusească a venit ca o prăbuşire de tavan peste liderii UE, care, într-un mod cu totul şi cu totul lunatic, păreau convinşi de faptul că optica potrivit căreia Uniunea s-ar afla pe avarie în materie de încredere a statelor din Estul Europei ar fi doar o tactică de distorsiune a Kremlinului şi nu o realitate bătătoare la ochi. În ceea ce priveşte speranţele că Viktor Ianukovici se va suci pe ultima sută de metri şi va semna Acordul de Asociere, şansele materializării acestui lucru sunt la fel de mici ca posibilitatea de a îndoi o piatră cu puterea minţii.

Partea pro-occidentală a presei de la Kiev pune alegerea făcută de Ianukovici pe seama temerii de a ieşi din graţiile suportului politic al lui Vladimir Putin, în timp ce declaraţiile din ultimele zile ale premierului Ucrainei, Mykola Azarov, ne impun o perspectivă realpolitk. Azarov a declarat că ajutorul de 1 miliard de euro, pe care UE l-a oferit Ucrainei pentru a-şi îmbunătăţi sectorul industrial în vederea acordului de liber-schimb, nu este nimic mai mult decât un gest minor de a „ajuta un cerşetor”. Problema, deci, sunt banii. Problema, deci, se discută pe temeiul cine dă mai mult. De altfel, Ianukovici a propus, pe ocolite, o sumă care l-ar putea determina să iscălească drumul Ucrainei în direcţia UE. 20 de miliarde de dolari. Aceasta e condiţia pentru a aproba eliberarea din detenţie a fostului premier Iulia Timoşenko. Suma reprezintă o aproximare a daunelor financiare din contractele de gaz cu Rusia care se presupune a fi fost aprobate în 2009 de către Timoşenko, acesta fiind principalul cap de acuzare în trimiterea fostului prim-ministru la închisoare. Dacă e să ţinem cont că eliberarea Iuliei Timoşenko, pentru a beneficia în străinătate de îngrijiri medicale, a fost principala condiţie impusă de UE, se poate lesne deduce că de la aceasta sumă în sus Ianukovici ar fi dispus să se gândească serios la “visul european” al Ucrainei.

Care este riscul primordial pe care Ucraina şi l-ar asuma dacă ar alege UE? Dezechilibrul major economic, ca urmare a întreruperii privilegiilor comerciale pe care ţara le are cu Rusia, gaură periculoasă în economia naţională pe care UE n-ar avea cum s-o acopere cu un singur miliard de euro, consideră experţii. Exemplele din partea Rusiei că în absenţa acestui “cordon ombilical” Ucraina se va zgudui din temelii au venit de la începutul acestui an, când exporturile ucrainiene au înregistrat o scădere de la 25,8% la 24,7%, iar importurile de la 32,9% la 29,4%. O realitate statistică conturând un profil de dependenţă imposibil de contracarat printr-un miliard de euro.

 

Moldova şi UE

 

UE va parafa, joi, Acordul de Asociere cu Republica Moldova, ce prevede, între altele, crearea unei Zone de Liber Schimb Aprofundată şi Cuprinzătoare (DCFTA), încurajând astfel integrarea economică a Republicii Moldova în UE, anunţă Mediafax.

Parteneriatul Estic, lansat în 2009 la summitul de la Praga, este o iniţiativă comună a UE, a statelor sale membre şi a ţărilor partenere est-europene (Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova şi Ucraina). Acesta le oferă ţărilor implicate în parteneriat posibilitatea de a se apropia de UE şi de a-şi întări legăturile politice, economice şi culturale.

Sprijinul oferit de UE în cadrul acestui parteneriat este atât bilateral, cât şi multilateral. O nouă generaţie de Acorduri de Asociere, care înlocuiesc Acordurile de Parteneriat şi Cooperare încheiate cu ţările partenere (excepţie făcând Belarusul) la sfârşitul anilor ’90, este negociată cu unele ţări pe baze individuale. În cazul Georgiei şi Republicii Moldova, Acordurile de Asociere conţin şi prevederi pentru stabilirea unei Zone de Liber Schimb Aprofundată şi Cuprinzătoare (DCFTA).

Parteneriatul promovează democraţia şi buna guvernare, creşte siguranţa energetică, promovează sectorul reformei şi protecţia mediului, încurajează contactele între popoare, sprijină dezvoltarea economică şi socială şi oferă fonduri suplimentare pentru proiecte destinate reducerii dezechilibrului socio-economic şi creşte stabilitatea.

Acordurile de Asociere sunt acorduri internaţionale pe care Comunitatea Europeană/Uniunea Europeană le-a încheiat cu ţări terţe în scopul de a stabili un cadru pentru relaţiile bilaterale. Acordurile de Asociere diferă sub aspectul conţinutului şi finalităţii în funcţie de ţara parteneră. Aceste acorduri oferă în mod normal o liberalizare a schimburilor comerciale. În unele cazuri, ele pregătesc aderarea la Uniunea Europeană. Într-un mare număr de cazuri, Acordul de Asociere înlocuieşte Acordul de Parteneriat şi Cooperare, intensificând însă relaţiile între parteneri.

Uniunea Europeană a încheiat Acorduri de Asociere (deşi nu întotdeauna sub acest nume) cu numeroase ţări. Un astfel de acord, numit Acord European de Asociere la UE, a fost semnat şi de România în 1995. În prezent, acesta nu mai este în vigoare, România devenind membru UE în 2007. Acorduri de Asociere şi Stabilizare au fost semnate şi cu ţările din Balcani, dintre care unele au devenit state candidate pentru aderarea la UE.

În ceea ce priveşte Acordul de Asociere cu Republica Moldova, acesta reprezintă o modalitate concretă de exploatare a dinamicii pozitive a relaţiilor cu această ţară, concentrându-se pe sprijinul unor reforme de bază, pe redresarea economică, guvernare, sectorul cooperării şi liberalizării comerţului R. Moldova cu UE.

Negocierile în cadrul Acordului de Asociere cu Republica Moldova, succesor al Acordului de Parteneriat şi Cooperare (APC), au fost lansate la Chişinău la 12 ianuarie 2010. În februarie 2012, au fost lansate negocierile privind DCFTA, un element central al Acordului de Asociere. Acestea au fost urmate de mai multe runde de negocieri, care s-au desfăşurat, alternativ, la Bruxelles şi Chişinău. Cea de-a 14-a rundă a avut loc la 14-15 martie 2013 la Bruxelles, iar negocierile s-au încheiat în iunie 2013.

Partea tehnică a procedurii de parafare a celor peste 900 de pagini ale acordului va dura câteva ore, negociatorii de la Bruxelles şi Chişinău punându-şi semnătura pe fiecare pagină. La acest proces participă negociatorii-şefi din partea Republicii Moldova – ministrul de Externe Natalia Gherman şi adjunctul ministrului Economiei, Octavian Calmâc – şi cei ai UE – şeful Direcţiei pentru Europa de Est, Caucaz şi Asia Centrală a Comisiei Europene, Gunnar Wiegand, şi negociatorul-şef pentru crearea Zonei de Liber Schimb Aprofundată şi Cuprinzătoare, Luc Devigne.

Tatiana Cazacu, şef adjunct al Serviciului de comunicare şi relaţii cu mass-media al Guvernului, a declarat pentru IPN că ultimele parafe vor fi puse de premierul moldovean Iurie Leancă şi de Înaltul Reprezentant UE pentru Afaceri Externe, Catherine Ashton.

 

Băsescu: “Până nu o să văd că Ianukovici se ridică de la masă când i se pune acordul în faţă, o să sper”

 

Preşedintele Traian Băsescu a declarat, miercuri, despre şansele ca Ucraina să semneze cele două acorduri cu Uniunea Europeană la Summit-ul de la Vilnius, că până nu îl vede pe Viktor Ianukovici că se ridică de la masă, o să spere în semnarea documentelor.

Băsescu, citat de Mediafax:

Nu sunt de felul meu sceptic. Până nu o să văd că Ianukovici se ridică de la masă când i se pune acordul în faţă o să sper. Dar dacă se va întâmpla asta, şi Ianukovici nu va semna, va fi un eşec pentru Uniunea Europeană.”

El a precizat că miza cea mare, pentru Uniunea Europeană, a fost Ucraina, iar pentru România miza a fost şi este Republica Moldova.

Întrebat ce aşteptări are de la Summit-ul de la Vilnius, şeful statului a răspuns:

Ce aşteptări să am? Să se facă ceva cu Ucraina.”

El a explicat că securitatea Republicii Moldova poate fi asigurată de Ucraina, pe frontiera cu această ţară.

Băsescu:

Pentru securitatea Republicii Moldova, dar şi pentru securitatea României, este esenţial ca Ucraina să înceapă drumul către integrare în Uniunea Europeană. Este un eşec şi pentru noi, nu numai pentru Uniunea Europeană. Iar noi suntem cei mai afectaţi de eventuala îndepărtare a Ucrainei.”

Preşedintele a declarat, despre prefigurarea unui eşec, la Vilnius, privind semnarea acordului de asociere cu Ucraina, că “în mod categoric se joacă până în ultima clipă”.

Şeful statului a mai arătat că nu doar a afirmat că Summit-ul de la Vilnius este un eşec pentru Uniunea Europeană, în cazul nesemnării acordului de către Ucraina, ci s-a pornit o “mişcare” de a discuta din ce cauză s-a ajuns aici.

Traian Băsescu, făcând referire la condiţia ca Iulia Timoşenco să fie transferată în Germania, altfel nu “intră” Ucraina:

Unii sunt tentaţi să spună de presiunea Rusiei, alţii sunt tentaţi să spună despre condiţionalităţile care nu sunt în lege.”

Traian Băsescu, menţionând că aceste discuţii există la nivelul şefilor de stat şi că “s-au auzit mai multe voci”, după ce Ianukovici a anunţat că renunţă la semnarea acordului de asociere şi a acordului de liber-schimb:

Asta nu este în niciun acord (..) Când nu se respectă regulile, se ajunge la situaţii de genul ăsta.”

 

Declaraţia de presă a lui Traian Băsescu pe Aeroportul “Henri Coandă”

 

Băsescu:

Deci astăzi şi mâine, la Vilnius se desfăşoară Summitul Parteneriatului Estic. În analiza mea, dar şi a celorlalte state membre ale Uniunii Europene, acest summit este unul esenţial, extrem de important. Este pentru prima dată când, iniţial numită „Sinergia Mării Negre” şi apoi extinsă sub numele de Parteneriat Estic, politica de vecinătate a Uniunii Europene capătă o dimensiune concretă prin acte politice extrem de importante, care se vor semna sau parafa la Vilnius. Sigur, marea problemă a Summitului este Ucraina, care va şi face diferenţa. Dacă Ucraina va semna va fi un summit de succes al Parteneriatului Estic şi un succes al Uniunii Europene, dar şi al ţărilor din vecinătatea Uniunii. Dacă Ucraina nu va semna, va fi doar un important pas înainte în relaţiile de parteneriat ale Uniunii Europene cu cele şase state din vecinătatea estică. Summitul are o importanţă deosebită din abordarea a două unghiuri: pe de-o parte, prefigurează evoluţii în spaţiul de la est de Uniunea Europeană – şi acest lucru este extrem de important, pentru că evoluţiile se referă la apropierea acestor state din spaţiul ex-sovietic de Uniunea Europeană; pe de altă parte, consistenţa orientării europene a celor şase state membre ale Parteneriatului Estic este o altă dimensiune a acestui summit. Cei care vor semna, vor parafa, vor manifesta opţiunea lor definitivă de a se îndrepta către Uniunea Europeană. La acest summit în mod cert se vor produce parafări şi semnări ale câtorva documente. Acestea sunt următoarele: Republica Moldova şi Georgia vor parafa acordul de asociere şi acordul de liber schimb cu Uniunea Europeană, în plus, Georgia va semna un acord de participare la operaţiunile Uniunii Europene de gestionare a crizelor. Georgia are un potenţial în acest sens, şi participarea Georgiei în Afganistan probează că Georgia poate fi un partener de nădejde al Uniunii Europene pentru astfel de situaţii. De asemenea, Azerbaidjanul va semna un acord de facilitare a vizelor.

Aş face o observaţie aici, care este şi spre satisfacţia noastră. Meritul principal de a face paşi către un proces de apropiere de Uniunea Europeană este al acestor state pe care le-am menţionat mai înainte, fie că vorbim de Moldova, de Georgia, de Azerbaidjan. Dar nu pot să nu observ că statele în care România, într-un fel sau altul, a fost implicată în susţinere, toate au făcut pasul înainte sau vor face pasul înainte, fie că vorbim de Republica Moldova, fie că vorbim de Georgia, unde Ambasada României este punct de contact NATO la Tbilisi, fie că vorbim de Azerbaidjan, unde de asemenea România, ambasada noastră de la Baku, este punct de contact NATO pentru relaţia cu Azerbaidjanul. În ceea ce ne priveşte, satisfacţia este că susţinerea fără rezerve pe care am acordat-o în mod deosebit Moldovei, dar nu mai puţin Georgiei, se materializează – dar, repet, meritul este al acestor state. Ştiţi foarte bine cât este de dificil, din experienţa României, să ajungi la stadiul de parafare a unor astfel de acorduri. Sunt condiţii de îndeplinit, sunt lucruri de făcut care înseamnă transformarea ţării.

În ceea ce ne priveşte, unul din punctele pe care le vom susţine în summit este legat de nevoia ca Republica Moldova, după parafarea completă de la Vilnius, până la schimbarea Comisiei şi a Parlamentului European, deci cu aceste două instituţii, altfel spus, înainte de alegerile europene să şi semneze cele două acorduri şi, în baza raportului pozitiv al Comisiei Europene, atât Consiliul, cât şi Parlamentul să modifice regulamentul cu privire la vize în aşa fel încât Republica Moldova să poată materializa rapid faptul că a îndeplinit condiţiile pentru ca cetăţenii săi să circule liber în Uniunea Europeană. Cam acestea sunt cele ce consider că trebuie spuse acum. Vă mai pot informa că ieri s-a stabilit ca înainte de întâlnirea informală din această seară, la care să participe statele membre ale Uniunii Europene şi statele dn Parteneriatul Estic, deci 28+6, s-a stabilit deci ca înainte de această reuniune informală să aibă loc un Consiliu European, cu o oră înainte, pentru calibrarea poziţiilor legate de Ucraina, în aşa fel încât în summitul de mâine toate statele Uniunii Europene să vorbească aceeaşi limbă. În ce ne priveşte – subliniez -, plecând de la premiza că Ucraina a îndeplinit toate condiţiile tehnice pentru a semna acordul de asociere şi acordul de liber schimb cu Uniunea Europeană şi având în vedere poziţia doamnei Timoşenko, care a cerut în mod expres să nu se mai ridice condiţia ca domnia sa să fie eliberată şi tratată într-un spital din Germania, deci având în vedere aceste realităţi, România susţine ridicarea oricărei rezerve care este în afara condiţiilor tehnice pentru a permite Ucrainei să semneze, dacă preşedintele Ianukovici va dori acest lucru.”

 

DIE WELT: “Şi mai devreme sau mai târziu, femeile rămase acasă s-ar descotorosi în cele din urmă de vechile steaguri europene cu culori şterse…”

 

Pentru UE, Summit-ul de la Vilnius e ca disperarea de a dezamorsa o bombă-cu-ceas ale cărei fire sunt toate de aceeaşi culoare.

Într-un articol de opinie, cotidianul german DIE WELT pune degetul pe o problemă de comportament pe care UE nu vrea să o admită: faptul că, până acum, Parteneriatul Estic a însemnat tone de promisiuni şi penurie de acţiuni.

Ucraina s-a dus pe apa sâmbetei, cel puţin din perspectiva UE.
UE mai are la dispoziţie Moldova şi Georgia, unde trebuie să facă tot posibilul să nu o dea în bară.

DIE WELT explică:

În şase luni urmează alegeri europene, şi şase luni mai târziu alegeri în Republica Moldova. Şi, dacă UE îşi încetineşte eforturile şi nu trimite moldovenilor un mesaj puternic, ca de exemplu o scutire de vize, comuniştii ar putea câştiga alegerile.

Cele două ţări sunt handicapate de conflicte <<îngheţate>>: Georgia, deoarece trupele ruse ocupă o treime din ţară, Moldova, fiindcă separatiştii susţinuţi de Rusia au creat un stat pe o parte a teritoriului său. Dar aceasta nu ar trebui să împiedice cursul istoriei: este evident posibil să stabilizezi cele două ţări şi să le apropii mai mult de UE.

Ordinea de zi de astăzi nu este aderarea, ci relaţiile comerciale şi schimbarea. Astăzi contează ceea ce este important şi realist de făcut. Aproape am uitat că Cipru, un stat membru al Uniunii Europene, a fost tăiat în două; o diviziune devenită permanentă.

Cealaltă opţiune ar fi apariţia unui nou imperiu în jurul Rusiei. Acesta ar prezenta totuşi diferenţe considerabile cu Uniunea Sovietică. La vremea respectivă, Moscova trebuia să ofere un nivel mai bun de viaţă republicilor din periferia Occidentului decât propriilor săi cetăţeni, pentru a le obliga să fie cuminţi. De data aceasta ar fi altfel: noii sateliţi ar fi o zonă petecărită, instabilă şi săracă, care ar trimite milioane de muncitori ilegali în lume pentru a construi noile turnuri de birouri, de la Madrid la Moscova. Şi mai devreme sau mai târziu, femeile rămase acasă s-ar descotorosi în cele din urmă de vechile steaguri europene cu culori şterse…”

 

Ştire de ultimă oră

 

Stefan Fule, comisarul european pentru Extindere şi politică de vecinătate, a declarat, la Vilnius, că suma cerută de Ucraina în vederea ridicării economiei la standardele europene este exorbitantă. Potrivit Interfax, suma este de 160 miliarde de euro.

Stefan Fule, citat de Interfax:

Dacă ar fi s-o împărţim în tranşe pentru următorii zece ani, ea ar constitui 10% din PIB-ul Ucrainei.”

Posted by on November 28, 2013. Filed under ECONOMIE,headlines,POLITICA,Ştiri. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry