Ucraina pupă Piaţa Independenţei de la Moscova. Pentru Kiev, FMI e identic cu Gazprom. UE, ca de obicei, e mediocră. În timpul ăsta, Rusia intră în Europa prin intermediul Ungariei

Love3

Vladimir Putin şi Viktor Ianukovici. Colaj: Sud-Est Forum

Summitul de la Vilnius privind parteneriatul Estic se află la o şchioapă distanţă (28 şi 29 noiembrie), iar pentru Ucraina, ţară care ar trebui să semneze Acordul de asociere cu UE, aerul se rarefiază din ce în ce mai mult în menghina dintre blocul european şi Rusia. Panorama alegerii pe care Ucraina trebuie să o facă arată, pe scurt, astfel: UE le promite protecţie producătorilor ucrainieni (Mykola Azarov, premierul Ucrainei, declara triumfalist în urmă cu ceva timp: „Conform acordului, liberalizarea comerțului acoperă peste 97% din liniile tarifare sau peste 95% din volumul comerțului bilateral. Rata medie a taxei pentru bunuri din UE va fi redusă de două ori – de la 4.95 la 2.45%. Rata medie a taxei Uniunii Europene pentru mărfurile ucrainene va fi diminuată de 15 ori, de la 7,6 la 0.5%, aproape de zero”deşi analiştii sunt de părere că UE va lua din mărfurile ucrainiene atât cât îi trebuie…), în timp ce Rusia îi indică, nu fără promisiuni investiţionale ademenitoare în schimbul întoarcerii spatelui Uniunii Europene, că odată decuplată de la privilegiile comerciale pe care i le-a pus la dispoziţie, economia sa nu va putea face faţă schimbărilor structurale impuse de UE şi că va intra rapid într-o avarie distructivă. O ipoteză de altfel împărtăşită de o largă majoritate a industriaşilor şi antreprenorilor ucrainieni, care, potrivit Ukrainska Pravda, sunt „foarte îngrijoraţi de situaţia schimburilor comerciale cu Rusia”.

 

 Spre Rusia!

 

Vilnius1

 

După cum arată până acum situaţia, balanţa pare a fi înclinată în direcţia Kremlinului, chiar dacă în declaraţii oficiale liderii ucrainieni bat cu patimă toba inscripţionată cu stelele Uniunii. Două indicii mari şi late: 1) amânarea rezolvării situaţiei fostului premier Iulia Timoşenko, aceasta fiind una dintre condiţiile ardente stabilite de europeni; 2) vizita misterioasă a preşedintelui ucrainean, Viktor Ianukovici, la Moscova (a patra în decurs de 10 zile!), care a stârnit un val de controverse în presa ucraineană.

Cotidianul de centru din Kiev, Den, constată:

Pe site-ul oficial al lui Viktor Ianukovici a fost anunţat în ziua respectivă că preşedintele se va deplasa în Federaţia Rusă. Fără alte detalii. Pe site-ul preşedintelui rus Vladimir Putin, în schimb, nu a fost publicată nicio informaţie. Acest lucru nu poate decât să atragă după sine tot felul de speculaţii şi insinuări.”

Kyiv Post, publicaţie pro-occidentală, citată de aceeaşi sursă, menţionează presiuni din partea Moscovei şi vorbeşte despre un “război comercial împotriva Ucrainei”, în faţa căruia “economia ucraineană va fi în imposibilitatea de a rezista”, deoarece “sectoare-cheie ale economiei ţării sunt dependente de Rusia”. Dacă în Ucraina partea pro-europeană a presei încă se mai se strofoacă în a trage tăgadă în privinţa drumului spre UE al Ucrainei, la Bruxelles, constată EUobserver, diplomaţii europeni au pus deja ştampila case closed, renunţând “la speranţa ca Ucraina să semneze acordul.” În ceea ce priveşte cazul Timoşenko, EUobserver anunţă că Serhiy Vlassenko, avocatul Iuliei Timoşenko, tocmai a fost pus sub acuzare de violenţe conjugale.

EUobserver:

Această acţiune a intervenit cu 48 de ore înainte ca o misiune a Parlamentului European să se pronunţe, miercuri [13 noiembrie], referitor la încetarea sau nu a <<justiţiei selective>> în Ucraina. Şi cu o săptămână înainte ca miniştrii europeni de Externe să decidă, luni [18 noiembrie], dacă vor semna acordul cu ocazia summitului cu fostele republici sovietice, desfăşurat în capitala lituaniană între 28-29 noiembrie.”

Se poate băga mâna-n foc că Ucraina va merge cu Rusia şi nu cu UE? Se poate băga chiar întregul corp că aşa va fi!

 

Promisiuni

 

Vilnius2

 

În cazul în care Ucraina nu va lărgi dominaţia Uniunii Europene în Europa de Est, Rusia este dispusă să investească sume de ordinul miliardelor de dolari în proiecte a căror ţintă va fi diversificarea economiei naţionale ucrainiene. Într-un interviu acordat revistei Expert, consilierul preşedintelui Vladimir Putin, Serghei Glazev, a trasat liniile de forţă ale planului investiţional gândit de Moscova:

Avem planuri de a lansa, în domeniul nuclear, o producţie puternică bazată pe un ciclu de combustibil închis pentru energie nucleară. Ţara va fi capabilă să producă barele de combustibil pentru centralele sale nucleare folosind tehnologii ruseşti.”

De asemenea, Glazev mai precizează în interviu că există planuri de lansare a unei cooperări între cele două state în domeniul spaţial şi în sectorul aviaţiei, adăugând că Rusia şi Ucraina ar putea produce la comun avioane Antonov (An-124, An-140 şi An-148).  Ce-i drept, o schimbare totală a plăcii, o îmblânzire a discursului oficial rus care tuna şi fulgera astă vară, ameninţând din toate poziţiile Ucraina cu aruncarea în hăul falimentului economic şi cu sistarea gazului pe durata iernii.

La 11-12 miliarde dolari evalua, în august, Glazev, într-un alt interviu, acordat ziarului Kommersant-Ukraina, avantajele potenţiale pe care Ucraina le-ar putea avea dacă renunţă la asocierea cu Uniunea Europeană şi dacă va adera la Uniunea Economică Eurasiatică. În această sumă ar intra economiile la gaz, lichidarea barierelor protecţioniste în comerţul bilateral şi desfiinţarea tarifelor vamale.

Uniunea Vamală (UV) şi Spaţiul Economic Unic (SEU) sunt două structuri pe care Rusia le creează cu Belarus şi Kazahstan. La 1 ianuarie 2015, pe baza UV şi SEU va lua fiinţă Uniunea Economică Eurasiatică (UEE) – o comunitate care, în intenţia Kremlunului, se vrea după modelul UE. Moscova doreşte ca în ea să intre şi Kievul. Acordul de asociere cu UE prevede, între altele, crearea zonei de liber comerţ, a cărui consecinţă va fi desfiinţarea tarifelor vamale la 99% din mărfuri în comerţul ucraineano-Uniune. Glazev a menţionat că, în cazul asocierii cu UE, Ucraina nu va putea conta nici măcar pe statutul de observator în UV, SEU şi UEE, acordul între Kiev şi Bruxelles este “asimetric”, pentru că “Uniunea Europeană va obţine tot, iar Ucraina numai ce UE va consida necesar”. Funcţionarul de la Kremlin spunea în interviu că “pe măsură ce Kievul va desfiinţa taxa vamală la importul din Uniunea Europeană, Uniunea Vamală va introduce tarifele sale vamale la mărfurile din Ucraina”.

 

Mykola Azarov: “Sarcina numărul unu a economiei naţionale este normalizarea relaţiilor cu Rusia”

 

Vilnius3

 

Premierul Ucrainei, astăzi, în deschiderea şedinţei de Guvern, citat de RIA NOVOSTI:

Pentru orice persoană este clar că sarcina numărul unu a economiei naţionale este normalizarea relaţiilor cu Rusia.”

Motivul? Premierul Azarov a subliniat în cadrul şedinţei că Ucraina trebuie să intre într-o relaţie de normalitate cu Moscova deoarece nimeni nu oferă o alternativă Ucrainei în schimbul pieţei ruse. Azarov a mai spus că, la întâlnirile pe care le-au avut, Viktor Ianukovici şi Vladimir Putin ar fi picat de acord în privinţa dezgheţului comercial dintre cele două state. Cât priveşte chestiunea tranzitului de gaze spre Europa, Azarov a dat asigurări că ţara sa a plătit Gazpromului datoria pe luna octombrie, ca replică adusă declaraţiei ministrului Energiei de la Kiev, care a spus că Naftogaz nu va cumpăra gaz rusesc până la sfârşitul anului, pentru că ţara nu are nevoie de noi datorii şi există suficiente rezerve.

 

 Luţenko: “Ianukovici s-a speriat de ameninţarea Kremlinului de a înainta un alt candidat pro-rus la preşedinţie”

 

Vilnius4

 

Deputatul Iuri Luţenko, pe pagina sa de Facebook, citat de ziarul Adevărul:

Ianukovici s-a speriat de ameninţarea Kremlinului de a înainta un alt candidat pro-rus la preşedinţie, că va a organiza o revoltă a nomenclaturii şi alegătorilor Partidului Regiunilor şi Partidului Comunist. Desigur, asupra schimbării cursului preşedintelui ucrainean, care a adus ţara în pragul falimentului, a influenţat şi turta dulce sub forma unui credit al Gazprom-ului în loc de FMI şi prima personală în valoarea <<ieftinirii gazului>>”(…)

Jocul regionalilor în problema Timoşenko este pur şi simplu o încercare a camarilei de guvernămînt de a provoca opoziţia să renunţe la variantele tot mai obscene de eliberare a acesteia. Totodată toţi sunt conştienţi de faptul că, fără plecarea Iuliei Timoşenko la tratament, acordul cu UE este imposibil.”

 

 Ungaria şi South Stream

 

Vilnius5

 

Care-i treaba cu Ungaria în această ecuaţie?

Una mare! Ea va face jocurile dintre Rusia şi UE în acest colţ de lume.

Este clar că relaţia Ungaria-Rusia va deveni, în cel mai scurt timp, un parteneriar strategic asumat, declarat, ba, de la un punct încolo, chiar trâmbiţat.

Oricâte combinaţii deductive am face, o concluzie se desprinde clar din jocul lui Viktor Orban: Ungaria îşi doreşte să devină “puntea” dintre UE şi Rusia, adică să intermedize “mişcările” din poziţia celui care ţine “masa”. Orice jucător la această masă va trebui să lase “chiria”, pe de o parte. Pe de altă parte, Ungaria va instrumenta un canal de comunicare la care România nici nu poate visa deocamdată. Teoretic, România nu trebuie să se teamă de Ungaria, pur şi simplu, ci de ceva extrem de sofisticat şi puternic: axa Budapesta-Moscova. Practic, putem spune că axei Bucureşti-Washington, extrem de fragilă şi confuză, i se opune axa Budapesta-Moscova, extrem de sigură şi eficientă.

Chiar dacă această relaţie din Rusia şi Ungaria nu este oficializată, ea funcţionează, şi nu este pentru prima oară. În perioada postbelică a existat o strategie comună care a funcţionat bine.

Cum e posibil? Ungaria e membră NATO şi UE. Păi, e foarte posibil, şi nu de azi, de mâine.

Imediat după integrarea în Uniunea Europeană, Ungaria a jucat următoarele roluri:

- a dat reprezentantul UE pentru Republica Moldova;

- a dat generalul care conducea misiunea europeană de la frontiera Republicii Moldova cu Ucraina;

- în Ambasada Ungariei s-a constituit Centrul Schengen din Republica Moldova;

Ceea ce este clar este că fără acordul Rusiei toate acestea nu ar fi fost posibile. Mai mult, oficialii maghiari de la Budapesta au cerut, întotdeauna, autonomie pentru Transnistria, indiferent de culoarea politică de la Chişinău.

Orban a început anul în forţă, întâlnindu-se cu Vladimir Putin şi punând bazele unei strategii de deschidere faţă de Est. Câteva puncte atinse:

- conducta South Stream;

- comerţul agricol, de cca 12 miliarde;

- deschiderea camerelor de comerţ ruso-maghiare din Moscova până la Rostov, Krasnoyarsk, Irkutk sau Novorosisk, toate, dar absolut toate sunt puncte strategice.

Ce se poate spune despre axa Budapesta-Moscova? Interesantă, surprinzătoare, eficientă. Funcţionează din plin, fără greş!

Pe data de 24 noeimbrie, va începe construirea conductei de gaz rusesc South Stream prin Serbia. La întâlnirea de la Belgrad a prim-ministrului Serbiei, Ivica Dacic, cu directorul companiei ruse Gazprom, Aleksei Miller, Dacic a a subliniat că South Stream este una dintre cele mai valoroase investiţii în Serbia din ultimele decenii şi că prin construirea acestui gazoduct Serbia este consecventă în punerea în aplicare a Acordului energetic cu Federaţia Rusă. Premierul a subliniat că, este în interesul Serbiei şi Rusiei ca să se implementeze acest acord, şi că pentru Serbia este important deoarece aceasta devine centrul energetic regional, potrivit RADOR. După Serbia, urmează ramificaţia din Ungaria a conductei.

Până la această oră, lucrările South Stream au demarat în Bulgaria, unde gazoductul va avea o lungime de peste 500 de kilometri. Construcţia a început în nord-vestul ţării, una dintre cele mai sărace regiuni, cu o rată a şomajului ce depăşeşte 20%. Localnicii cred că, prin lansarea lucrărilor la porţiunea gazoductului South Stream, vor fi create noi locuri de muncă şi, astfel, va fi oprit exodul tinerilor, preciza, la începutul lunii, Vocea Rusiei.

Vocea Rusiei:

Proiectul va aduce Bulgariei investiţii directe în valoare de 3,5 miliarde de euro, venituri bugetare de aproape trei miliarde de euro, reduceri pentru importul gazelor şi locuri de muncă. În plus, pentru realizarea gazoductului, Gazprom va oferi părţii bulgare 620 milioane de euro.

South Stream este un proiect costisitor, cu o valoare totală de 16 miliarde de euro. Însă, din punct de vedere al securităţii livrărilor, avantajele conductei de gaz sunt evidente, a declarat, în Bulgaria, directorul Gazprom, Aleksei Miller.

<<Este cel mai important element pentru securitatea energetică a continentului european. Livrările de gaz vor fi directe, din Rusia în Bulgaria, din Rusia în Uniunea Europeană, ocolind ţările de tranzit>>.

Ţară de tranzit pentru Rusia în alimentarea cu gaze naturale a Europei este, în primul rând, Ucraina, care creează mereu probleme în ceea ce priveşte plata facturilor pentru gazele consumate şi pomparea necesarului de gaz în depozitele subterane. De asemenea, în ultimii ani, Kievul a perturbat exporturile de gaz rusesc spre Europa. (…)

După lansarea South Stream la capacitate maximă, toate aceste probleme vor ţine de domeniul trecutului, spune Aleksandr Razuvaev, directorul Departamentului de analiză al companiei Alpari. „Toate aceste riscuri s-au redus după ce Gazprom a preluat Beltransgaz (operatorul sistemului de transport al gazelor din Belarus) şi a fost lansat gazoductul Nord Stream. Dacă va fi realizat şi South Stream, atunci vor fi eliminate complet toate riscurile. Europa va fi asigurată cu livrări neîntrerupte de gaze naturale. A existat o alternativă pentru South Stream, proiectul Nabuuco, dar ţeava goală s-a dovedit a fi neviabilă. Prin urmare, Europa a ales South Stream”.

Primele livrări către locuitorii din Europa vor avea loc la sfârşitul anului 2015. Capacitatea primei ramificaţii a South Stream va fi de peste 15 miliarde de metri cubi pe an, adică o zecime din consumul total European de gaze naturale.”

Posted by on November 14, 2013. Filed under Comerţ,ECONOMIE,headlines,Industrie,POLITICA,Ştiri. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry