Pierderea Ucrainei de către UE deschide perspective nebănuite: reîmprospătarea simbolică a blocului european în Europa de Est. Pascal Lamy: „Dar proiectul european trebuie reformulat”. Europa are nevoie de un alt „vis”

COPERTAviseuropean

O realitate greu de surmontat a globalizării ne arată că, la ora actuală, oamenii nu mai par dispuşi a se mobiliza pentru nimeni şi nimic. E o încremenire statuară a spiritului socio-politic pe care nu o poţi cântări decât printr-o anumită stare de sfârşeală naratologică. Cum ar putea fi ea depăşită? Un nou vis identitar, o nouă naraţiune istorică, ne explică, referindu-se în special la spaţiul european, Pascal Lamy, francezul care a demisionat din funcţia de şef al Organizaţiei Mondiale a Comerţului, în luna iulie a acestui an, şi care se află în prezent printre preferaţii pentru scaunul de şef executiv al Uniunii Europene. În vârstă de 66 de ani, Lamy este strâns legat, în sens pozitiv, de „depresia” Europei din anii 1980, în calitate de şef de personal al lui Jacques Delors, preşedintele Comisiei care a pus capăt derutei mortifiante din acea perioadă a continentului prin dărâmarea barierelor interne pentru crearea unei pieţe unice şi prin pavarea drumului spre moneda unică. Potrivit Reuters, Pascal Lamy spune că Uniunea Europeană are nevoie ca de aer de un nou „vis” care să revigoreze “averea” sa cea mai de preţ – şi anume modernizarea modelului social de piaţă bazat pe o conjugare cât mai durabilă a forţelor economice cu protecţia socială. “De aceea, probabil, nu va primi postul”, subliniază Reuters. Dacă în interiorul UE modelul pentru care militează Lamy poate fi uşor situat pe stânga cu eticheta de “socialist moderat”, în Franţa, în schimb, în mod paradoxal şi, mai presus de toate, delirant, malul stâng al Senei vede în persoana sa un “ultra-liberal” periculos.

Pascal Lamy pune la baza crizei de încredere prin care trece Comisia Europeană faptul că, deliberat, guvernele UE au slăbit Comisia în timpul crizei datoriilor din zona euro prin smulgerea frâielor decizionale din mâinile sale, lăsându-i însă cu povara de a aplica politicile de austeritate “gândite în altă parte”. Ca urmare, punctează Lamy, cetăţenii sunt confuzi în privinţa celor care ar trebui să îşi asume vina, reacţia lor eurosceptică devenind, astfel, întru totul întemeiată.

Pascal Lamy:

Când tortul creşte în dimensiuni, oamenii sunt din ce în ce mai dispuşi să-l împartă unii cu alţii. Însă când se opreşte din creştere există un sentiment de criză amplificat de faptul că, pentru mult timp, Europa le-a fost vândută cetăţenilor drept un scut împotriva unei ameninţări din afară. De aceea trebuie acum să reformulăm proiectul european.”

 

Argumentele lui Pascal Lamy pentru o nouă naraţiune

 

Două mari argumente:

1. UE s-a fondat pe un Zeitgeist de tip “never again”, care a reunit într-o piaţă comună industriile cărbunelui şi oţelului pe ruinele celui de-Al Doilea Război Mondial, explică Lamy, adăugând însă că europenii de astăzi, dintre care majoritatea nu au trăit experienţa unui conflict armat, nu au cum să mai rezoneze cu o asemenea filosofie comunitară.

2. Ceea ce îi trebuie acum Europei, pentru surmontarea acestei etape, este un raţionament unitar axat pe menţinerea unei combinaţii de standarde înalte de viaţă, democraţie, drepturi civile, protecţia mediului, justiţie socială şi echilibrul muncă-viaţă, de altfel “ingredientele” care stârnesc “invidia” non-europenilor. Lamy spune: “Europenii să se ridice la standardele pe care non-europenii le privesc ca reprezentând identitatea europeană. Stilul de viaţă al europenilor rămâne în continuare un brand atractiv… E un echilibru deosebit între libertate individuală, piaţă, sisteme de solidaritate şi un anumit dinamism economic.”

 

Europa şi “civilizarea globalizării”

 

Lamy citează în articol un om de stat asiatic care i-a spus că întreaga omenire este cu ochii pe Europa, privind-o drept un model de “civilizare a globalizării” care a reuşit să “netezească marginile brute ale capitalismului” printr-un sistem bazat pe reguli de guvernanţă. Fără a-i adresa o critică directă preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, Lamy spune că fostul premier al Portugaliei nu “a căzut din lună” pe această funcţie, ci a fost instalat de către liderii UE cu un scop clar: preluarea manetelor instituţionale ale blocului comunitar în propriile lor mâini. Motiv pentru care, subliniază Lamy, succesorul lui Barroso va trebui să se întoarcă la reţeta Delors, de construire a unui consens între statele membre şi parlamentarii lor cu privire la unul sau două obiective majore vizând reforma europeană. Potrivit Reuters, Pascal Lamy e de părere că acest lucru ar putea implica punerea la punct a unei veritabile pieţe unice a energiei, liberalizarea cu adevărat a pieţei interne a serviciilor care alcătuiesc două treimi din producţia europeană şi din forţa de muncă, precum şi “tranziţia către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon.”

Lamy:

Eu nu am acest proiect şi nu am mandat pentru a-l elabora. Dar avem nevoie de acest tip de proiect.”

 

Summit-ul de la Vilnius

 

Deşi mulţi consideră a fi un eşec, Summit-ul de la Vilnius, prin refuzul Ucrainei, piesa geostrategică cea mai importantă a UE,  de a parafa Acordul de Asociere, cei mai optimişti dintre suporterii est-europeni ai Uniunii văd în acest eveniment şansa unei reîmprospătări simbolice a blocului european în Europa de Est.

Într-un articol publicat pe blogul EUROPA STRATEGICĂ, al lui Judy Dempsey, Jan Techau, un expert în afaceri politice, notează că UE ar putea avea în mânecă o carte câştigătoare, aceea că, prin transformarea Acordului de Asociere într-un război diplomatic, Rusia a conferit blocului comunitar un statut moral şi a creat o posibilă bază pentru creşterea influenţei europene în această regiune.

Scurt şi cuprinzător, plecarea Ucrainei în direcţia Moscovei obligă UE ca, pe lângă calculele geostrategice, să se gândească serios şi la un joc inteligent pe bază de naraţiune identitară în zona Europei de Est, unde domneşte orice altceva, mai puţin sentimentul de a fi european.

 

Cu ce se încheie Summit-ul Parteneriatului Estic?

 

Cu un duş rece de care UE avea urgentă nevoie: pierderea Ucrainei.

Cu o microscopică victorie: parafarea de către Republica Moldova şi Georgia a Acordului de Asociere, însă aventura turbulentă pentru cele două state anemice economic abia de acum încolo va începe.

Cu un “banc” din partea lui Viktor Ianukovici, care a declarat vineri jurnaliştilor aflaţi la Vilnius că Ucraina va semna un Acord de Asociere într-un “viitor apropiat”.

Cu o furie populară a părţii tinere din societatea ucraineană, contracarată însă în sondaje de o adeziune deloc de neglijat a vechii generaţii la zona de influenţă rusească.

Şi, nu în ultimul rând, cu o declaraţie a fiicei fostului premier ucrainean, Iulia Timoşenko, Yevhenia Timoşenko, într-un interviu oferit, joi, celor de la Euractiv.

Întrebată cât timp crede că vor rezista protestele pro-UE, dacă vor face faţă celebrei ierni dure ucrainiene, Yevhenia Timoşenko a răspuns:

Revoluţia Portocalie (2004-2005, n.r.) a avut loc în timpul iernii şi a fost mult mai rece decât este acum, ningea, dar oamenii nu au dat înapoi. Iar acum numărul protestatarilor este în creştere, mai mulţi studenţi, mai mulţi tineri ies în stradă, şi e posibil ca, după eşecul de la Vilnius, numărul oamenilor să crească.

Cred că orice tentativă a lui Ianukovici de a <<vinde>> ceva poporului va fi sortită eşecului. Oamenii din Ucraina cer ca semnarea acestui acord să se petreacă mâine (astăzi, n.r.). Dacă nu, consecinţele nu vor putea fi previzibile.

Opoziţia a spus clar şi răspicat că va lupta pentru punerea sub acuzare a lui Ianukovici şi fac apel în numele mamei mele, iar mama mea face apel la liderii europeni pentru a-i ajuta în orice fel posibil, pentru a se asigura că alegerile prezidenţiale din 2015 vor fi libere şi corecte, astfel încât forţele democratice să câştige şi să se asigure că fiasco-ul care a avut loc astăzi să nu se mai repete niciodată.”

 

Petiţie pentru sancţionarea lui Viktor Ianukovici pe site-ul administraţiei Obama

 

Pe site-ul Casei Albe a fost postată o petiţie prin care se cere impunerea de sancţiuni preşedintelui Ucrainei, Viktor Ianukovici, şi întregului guvern ucrainean, motivul reprezentându-l suspendarea încheierii Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană.

În textul petiţiei se arată:

Nu putem accepta faptul că Ianukovici şi guvernul său refuză poporului ucrainean dreptul de a fi mai aproape de civilizaţia occidentală.”

Ca sancţiuni, iniţiatorii petiţiei propun interzicerea intrării pe teritoriul SUA şi al UE a preşedintelui Ianukovici şi a membrilor guvernului, precum şi îngheţarea conturilor bancare ale companiilor cu care aceştia au legătură.

Până la această oră, numărul semnăturilor a ajuns la 69.297 şi necesare 100.000.

Petiţia poate fi accesată aici.

Posted by on November 29, 2013. Filed under headlines,Non-toxic,PIATA IDEILOR,Piaţa ideilor,POLITICA,Ştiri. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry