Gunoiul şi imperiul. Cairo. Zabbaleenii şi porcii salubrizatori. Religia se combină cu H1N1 şi duce la un masacru.

CAIROfront

Există în lume un loc care trezeşte fiori pe şira spinării oricărui reporter amator de zone sociale crepusculare. Locul este izolat într-o beţie a mirosurilor pestilenţiale. E un imperiu, imperiul unei istorii cu amănuntul care creşte de la an la an în intestinele Egiptului.

Răspândit pe distanţa a şapte localităţi din apropiere de Cairo, acest imperiu şerpuieşte pe străduţe lăturalnice dominate de cvartale întregi de blocuri neterminate şi cu ziduri atât de subţiri, încât par nişte imobile de carton care sar dintr-un pop-up book. Însă nu acest aspect constituie, reportericeşte vorbind, elementul de şoc. Ci ceea ce se află printre aceste rebuturi arhitecturale, în cantităţi industriale, potopind distopic spaţiul şi ridicându-l la stadiul unui malaxor al omenirii plin de siluete care scormonesc şi sortează. Scormonesc şi sortează. Copii, adulţi şi bătrâni scormonesc şi sortează.

Gunoi, oriunde te uiţi, gunoi îngrămădit, munţi de gunoaie atingând de multe ori chiar înălţimea unui bloc de 4 sau 5 etaje. Mormanele sunt împrăştiate nu doar pe străzi, ci şi în scările blocurilor, curgând în avalanşe încremenite peste balustrade. Încercarea de a face o descriere cât mai exactă, exhaustivă sau expresionistă a peisajului, este inutilă, realitatea brutală de acolo scapă de sub puterea limbajului. Nu este o simplă enormitate, e o enormitate în stare sălbatică, enormitatea unui „organism” care se multiplică cu viteza luminii – într-un fel sau altul, asta susţin, în însemnări pe diferite bloguri, majoritatea turiştilor care au pus piciorul în această zonă din capitala egipteană.

 

 

În inima acestui lanţ muntos rezidual, aşezat într-un sat la poalele Munţilor Mokattam, trăiesc aproximativ 70.000 de oameni. 90% dintre ei sunt creştini copţi şi alcătuiesc o comunitate unită care, de aproape 80 de ani încoace, a devenit, chiar dacă în mod neoficial, principalul mecanism de sortare şi de reciclare a gunoiului menajer din Cairo. Populaţia Zabbaleen a făcut din prelucrarea gunoiului nu doar o metodă de subzistenţă, ci şi un puternic factor de tradiţie, „meseria” perpetuându-se din generaţie în generaţie. Dar, dincolo de acest detaliu antropologic, este vorba şi de o impresionantă eficienţă a muncii manuale: practic, la ora actuală, după cum reiese dintr-un documentar din 2009 dedicat fenomenului, Garbage Dreams, comunitatea Zabbaleen reuşeşte să recicleze 80% din deşeurile pe care le colectează, cu 60% mai mult decât companiile de profil din Occident. Disproporţia este, aşadar, copleşitoare!

 

 

 

Metodele Zabbaleen. Porcul

 

Zilnic, în satul Mokattam se perindă într-un continuu du-te-vino căruţe trase de măgari şi camionete care descarcă pe străzi gunoiul colectat din Cairo. Mulţi specialişti în domeniul reciclării deşeurilor spun că Zabbaleenii au reuşit să creeze unul dintre cele mai eficiente sisteme de reciclare din lume. Pe ce se bazează acest sistem? Administrativ privind lucrurile, pe o voinţă antreprenorială de invidiat. Ceea ce diferenţiază comunitatea Zabbaleen de alte comunităţi care îşi câştigă existenţa în acelaşi mod este o investiţie majoră în echipamentul de lucru. Una dintre cele mai mari investiţii a avut loc în 2004, cu ajutorul financiar al unor companii bancare de renume, o cifră estimativă de 2,1 milioane de lire egiptene fiind folosite de localnici pentru punerea la punct a unei infrastructuri bazate pe camioane, compactoare de hârtie, maşinării de granulat şi de tocat pânză sau topitorii de aluminiu. Prin toate aceste investiţii, metodele de reciclare a hârtiei, plasticului, cartonului, sticlei, metalului şi ţesăturilor au înregistrat îmbunătăţiri considerabile. Mai mult, avântul antreprenorial al comunităţii a diminuat până aproape de zero cheltuielile usturătoare pe care administraţia municipală din Cairo le-ar fi avut în mod normal cu gestionarea deşeurilor solide.

Sortarea deşeurilor are loc printr-o riguroasă diviziune a muncii. Majoritatea celor care se ocupă cu procesul sortării sunt femeile şi copiii. Deşeurile sunt sortate de obicei în 16 tipuri diferite de gunoi. Uneori, sarcina de sortare, care este făcută cu multă meticulozitate, poate dura până la 10-12 ore. Există unele familii specializate doar într-o anumită categorie de deşeuri: plastic, metal, hârtie, carton etc. Într-o altă ordine de idei, se lucrează cu anduranţă industrială.

 

 

Poate părea o abordare de un primitivism ridicol, dar un rol cheie în procesul de reciclare îl deţine şi un animal. Porcul, care acţionează ca un „aspirator”. Responsabilitatea principală în etapa de sortare o au acei membri ai comunităţii care deţin porci. Tot ceea ce reprezintă deşeu organic ajunge în stomacul porcilor.

Odată finalizată sortarea, materialele – precum hârtia, cârpele, plasticul, pânza etc. – sunt apoi vântute diferitor fabrici care se ocupă cu reutilizarea lor în noi scopuri comerciale. Aceasta este primordiala sursă de venit a comunităţii.

 

 

Sacrificarea celor 300.000 de porci

 

Din 2003 şi până în prezent, autorităţile şi populaţia Zabbaleen se află într-un război de uzură pe un front placat cu contracte de ordinul milioanelor de dolari. Despre ce este vorba? Despe o mostră de cecitate managerială şi o picătură de comedie umană. Considerând metodele Zabbaleen de reciclare a deşeurilor ca fiind unele depăşite, guvernul din Egipt ajunge să cheltuiască sume astronomice pe contracte anuale cu diverse companii internaţionale de colectare a gunoiului solid, angajându-le într-o veritabilă epopee a ridicării gunoiului de pe străzile Cairoului, care este recunoscut ca fiind cel mai murdar oraş din lumea arabă. Numai că există o problemă: acele procente de 20% rată a reciclării, pe care le înregistrează firmele occidentale, în comparaţie cu recordul de 80% al localnicilor din Mokattam, provin nu dintr-o insuficienţă tehnică a companiilor, ci din faptul că, din cauza geometriei urbane a oraşului, utilajele nu reuşesc să pătrundă pe foarte multe străzi. Soluţia aleasă de municipalitate? Plasarea unor containere de mari dimensiuni în diferite locuri ale oraşului. Însă, odată plantate containerele, a apărut o altă problemă: distanţele până la punctele de vărsare a gunoiului fiind adeseori prea mari şi taxa de salubritate prea costisitoare, locuitorii din Cairo au ales să apeleze tot la metoda door-to-door oferită de Zabbaleeni. Totul, însă, până în 2009, când primul caz de H1N1 a ieşit la lumină în Mexic, stârnind panică la nivel mondial. Pentru a evita posibilitatea declanşării unei epidemii, Ministerul Sănătăţii din Egipt a ordonat ca toate porcinele să fie sacrificate, situaţie care a avut un efect devastator asupra sistemului de reciclare al comunităţii. Egiptul a fost singura ţară din lume care a luat o asemenea decizie drastică, numărul porcilor sacrificaţi ridicându-se la cifra de 300.000. Asta în contextul în care o largă majoritate de virusologi stabilise că virusul H1N1 nu se transmite prin intermediul porcinelor.

Cum a fost totul interpretat după ce apele s-au limpezit?

Zabbaleenii, ca de altfel şi marea parte a mass-mediei internaţionale care s-a implicat în acest caz, sunt în continuare de părere că, dat fiind simbolul pe care îl reprezintă porcul în mentalitatea musulmană, raţiunea ordonării unui asemenea carnagiu a fost una religioasă.

 

Posted by on April 7, 2013. Filed under Documentar,FOCUS,headlines. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry